de Monica Andronescu
Unul dintre cele mai tinere festivaluri din țară, Festivalul Internațional de Teatru New Wave de la Reșița e un proiect ambițios care-și propune de la o ediție la alta să surprindă nu atât cele mai noi tendințe, cât mai degrabă diversele retorici, diversele tipuri de viziune, diversele tipuri de estetică, practicate azi la nivel național și internațional, în așa fel încât să pună publicul din Reșița față în față cu o realitate teatrală care geografic îi este îndepărtată.
Într-un moment relativ complicat pentru tot sectorul cultural, Teatrul de Vest și-a asumat organizarea unui festival amplu, în care publicul din Reșița a putut vedea, între 21 și 29 iunie, 19 de producții din țară și din străinătate, un program complex, eterogen, care timp de nouă zile a făcut ca orașul să arate diferit, iar atmosfera să fie cu totul alta. Iar cel mai important act este că astfel se construiește un public pentru teatru; că la spectacolul Zborul, un spectacol de dans contemporan, creat de Ștefan Lupu, dedicat operei și vieții lui Constantin Brâncuși, desfășurat în aer liber în Centrul Civic, n-a existat niciun loc liber; că voluntarii îmbrăcați în tricouri albastre au făcut ca tot centrul Reșiței să arate diferit; că în curtea Școlii Pittner, italienii din Nodul iubirii (Labirion Officine Trasversali) au aprins lumini în întuneric, într-un copac bătrân, iar publicul prezent în număr mare s-a bucurat de un moment de teatru, muzică și coregrafie, absolut intens, o poezie a mișcării, superb desenată pe luminile apusului; că spectatorii se adunau seara în fața teatrului, dezbătând care dintre spectacole merită să câștige…
O adevărată întâlnire între limbaje diferite, între viziuni diferite asupra teatrului, New Wave reușește, ajungând, iată, la a V-a ediție, să aducă față în față perspective adesea opuse, propunând deopotrivă spectacole a căror longevitate e girată de public, precum Mic și-al dracu de la Teatrul Evreiesc de Stat, cu Maia Morgenstern, sau Artă de la Teatrul Bulandra, unde Șerban Pavlu, Vlad Zamfirescu și Gheorghe Ifrim aduc în fața spectatorilor o poveste ironico-acidă despre arta contemporană și despre mereu fragilele legături umane… Iar pe de altă parte, montări care se pot înscrie cu adevărat în zona de „New Wave”, precum SarmaTY/YA, un soundrama bazat pe un poem al scriitoarei belaruse Maryja Martysievič, desfășurat la MOOD Factory Pub, sau Undeground FM, un one man show cu Darie Doklean, de la Teatrul Național din Timișoara, jucat pe Terasa de la Radio România Reșița, ori Omul pernă, în regia lui Andrei Han, prezentat la Caransebeș.
Din acest amestec de stiluri și diferențe, cu siguranță publicul este cel care câștigă, pentru că, de la un an la altul, sălile sunt mai pline, iar spectatorii mai implicați și mai atenți. În fond, acesta este marele câștig al festivalului organizat de Teatrul de Vest din Reșița care, prin această manifestare, așază acest oraș, cu o geografie specială, cu o istorie complicată, pe harta întâlnirilor teatrale, care de la o ediție la alta se anunță mai interesante. Și, deși inițial, ca membru al juriului ediției din acest an, am dezbătut intens ideea de „New Wave” și de adecvare a unora dintre spectacolele din selecție la tema festivalului, la o privire retrospectivă, consider că e foarte important să se țină cont exact de realitățile și condițiile socio-geografice ale locului unde se desfășoară un festival. Tematicile abordate au fost numeroase și extrem de diferite, arătând deopotrivă nuanțe pozitive și negative în tendințele actuale. De la interesanta punere în discuție a actului teatral în Moarte la Teatrul de Revistă, în regia lui Gabriel Sandu, care propune o reevaluare a unui gen artistic, la Înainte să-și ia zborul de Florian Zeller, care, în regia Alexandrei Banea, se dovedește doar o lectură cuminte a textului unui dramaturg aflat în mare vogă, sau la Omul pernă de Martin McDonagh, o încercare pe alocuri stângace, pe alocuri reușită de a readuce în discuție un text complicat despre limita dintre realitate și ficțiune; de la Occident Express Ro, cel mai recent text al lui Matei Vișniec, pus în scenă stângaci la teatrul din Suceava, care-i poartă numele, la Ciuleandra lui Dumitru Acriș, de la Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroșani, care, din păcate, își propune o modernizare în formă a textului lui Rebreanu, într-o variantă în care clișeul ține loc de înțelegere a personajului, și până la Genul acuzativ de Mimi Brănescu, montat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea și care vorbește duios-acid despre realități urbane și rurale din România acestui moment, plaja subiectelor propuse este largă.
O notă specială pentru prezențele din străinătate, cu mențiunea că Why Things Go Wrong, din Israel, nu a mai putut ajunge în România. Au fost, în schimb, la Reșița, o mică trupă din Turcia, care a pus în scenă piesa Delir în doi a lui Eugen Ionescu și simpla idee de a vedea o propunere venită din Istanbul pe acest text a fost prețioasă. La fel, prezența trupei din Italia, Labirion Officine Trasversali, care a câștigat publicul din Reșița, construind o poveste stranie, folosind deopotrivă fizicalitatea și momentul acela special al crepusculului, pentru a vorbi despre iubire, despre întâlniri karmice și despre destin, într-un mod unic.
Nu pot să nu menționez una dintre cele mai interesante producții prezentate la Reșița, și anume SarmaTY/YA, aparținând Palina Dabravolskaya Project, din Polonia, un soundrama bazat pe un poem al scriitoarei belaruse Maryja Martysievič, care îmbină influențe din folclor și hip-hop, pentru a spune o poveste stranie, întunecată, cu rădăcini în tradiții vechi, despre o femeie care-și caută iubirea într-o societate care o condamnă la moarte. Senzualitate, rătăcire, iubire, pasiune, pierdere, abandon, luptă, frică, mult întuneric, tradiții adânci ca moartea, toate sunt redimensionate într-o combinație cool de teatru și rave, o experiență imersivă așa cum și-o doresc producătoarele… și așa cum a fost resimțită de publicul de la MOOD Factory Pub.
O insulă, după Gellu Naum, un spectacol de la Teatrul de Stat din Constanța, semnat de Ada Milea, rămâne una dintre cele mai frumoase „insule” din Festivalul New Wave. O construcție plină de farmec și care surprinde spiritul acela ludic pe care numai combinația Ada Milea – Gellu Naum reușesc să-l surprindă, un dialog superb peste timp între creatoarea muzicii și autorul textului, pe care actorii de la Constanța îl redau cu o savoare imposibil de povestit. Excelenta creație a lui Ștefan Mihai în Robinson, delicatețea ghidușă a Mihaelei Velicu în rolul Sirenei care cântă și vorbește într-un limbaj inventat, vocea și nuanțele Ecaterinei Lupu în rolul Mary, ludicul Luizei Martinescu și al Mirelei Pană în mama și bunica lui Mary, totul conturează un spectacol nu doar savuros, ci o construcție absolut valoroasă în care, sub pretextul cunoscutei povești a lui Robinson Crusoe și a naufragiului pe o insulă pustie, se vorbește, de fapt, despre singurătate, despre forța literaturii care populează spații, despre pierdere și regăsire, despre tristețe camuflată în zâmbet…
Am lăsat la final spectacolul Mobilă și durere al Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, pe textul lui Teodor Mazilu, în regia lui Cristian Ban. O comedie retro, despre cum se muncea și cum se iubea în anii ʼ70, în România, construită într-un decor simplu, ce reface spațiile acelea impersonal-comuniste, ce țineau loc de birouri, săli de ședință sau locuințe, Mobilă și durere în varianta lui Cristian Ban, care a încheiat festivalul de la Reșița primind trei premii importante – Cel mai bun spectacol, Cea mai bună regie și Cel mai bun actor (Sebastian Marina, în rolul Sile) –, e o privire înapoi în care umorul și distanța în timp fac ca nostalgia să capete alte nuanțe. O creație ce redimensionează cunoscutul text al lui Mazilu, conferindu-i nuanțe ironice noi, cu valențe contemporane, o citire a societății de azi, dintr-o perspectivă deloc comodă… Iar finalul, o scenă teribilă, cu siguranță cea mai frumoasă din Festivalul New Wave, întreaga trupă pe scenă dansând până la epuizare și vocea lui Aurelian Andreescu:
„În zori, noaptea se destramă…”.
Foto 1:
Palina Dabravolskaya în Sarma TY/YA
la MOOD Factory Pub
Palina Dabravolskaya Project, Polonia
Credit foto: Ovid Teodoriu
Foto 2:
A lover’s knot la Școala Pittner
Labirion Officine Trasversali, Italia
Credit foto: Ovid Teodoriu
Foto 3:
Andrei Bibire, Cosmin Mihale, Ecaterina Lupu, Ștefan Mihai, Mihaela Velicu, Lucian Iftime, Andrei Stroescu, Marian Adochiței în O insulă, r. Ada Milea
Teatrul de Stat din Constanța
Credit foto: Ovid Teodoriu
