Dacă vreți, veți crede sau, dacă nu, mergeți să vedeți!

Elena Jebelean
A pune în scenă Frumoasa și Bestia este o sabie cu două tăișuri, o provocare luată în serios de echipa reșițeană. Un prim tăiș a îmblânzit răbdarea micilor spectatori și i-a prins în densitatea faptelor, iar cel de-al doilea a amuzat adulții, care au avut parte, de-a lungul vremii, de numeroase variante ale basmului prin lecturi, spectacole, înregistrări audio, benzi desenate, filme – anulând anticiparea unui déjà vu blazat. Adaptarea texului s-a realizat după vechea variantă a romancierei Gabriellei-Suzanne de Villeneuve, publicată în 1740. Totul stă sub numele trandafirului, aici prins într-un clopot-clepsidră pentru măsurarea timpului ce-i permite prințului blestemat (Florin Ruicu) recuperarea identității. Locurile comune specifice fac posibilă negocierea între straniu și familiar. Blestemul unei vrăjitoare e generator de metamorfoză, antiteza funcționează ca modalitate de construcție a personajelor, oglinda fermecată îți permite să vorbești cu cel la care te gândești, greșelile pot fi corectate prin comportamente adecvate, gradația ipostazelor tot mai solicitante verifică abilitățile eroului, în final binele învinge, măcar parțial, răul.
Dar neobișnuitul, surprinzătorul? Inovatorul incipit uimește. Întâi prin a doua cortină, un văl alb, poate de mireasă, dincolo de care povestitoarea-oglindă începe să istorisească despre prințul nenorocit prin vrajă. Apoi cortina se ridică și irumpe burlescul – târgul ne pune în față personaje simbolice.
Un cuceritor, purtând în dreapta și-n stânga cele două femei-păpuși, înhămat într-un jug demn de un don-juan pierde-vară, închide și deschide târgul. Surorile rele (Nadina Cîmpianu și Ana-Maria Cizler) sunt cleptomane, preocupate doar de rochii și bijuterii, în vreme ce Belle (Alis Pelle) are în coș cărți. În interioarele locuite, culorile simbolice se regăsesc nu doar în decor, ci și în lumina proiectată (Lucian Moga). În salonul Bestiei, roșul aprinde într-un con central baze de cercuri concentrice suprapuse – umbra rotundei tăblii a mesei pe podea, încercuită roș, tăblia cu trandafirul roșu, sub clopotul său clepsidră, toate denunță triumful vieții asupra morții, prin iubire.
Mantia purtată de Belle are o față roșie, alta neagră. Îmbrăcată, cea roșie ni se arată. Așezată deasupra prințului căzut la podea, descoperim fața neagră. Ulterior, ca o draperie, instituie o barieră între profan (sala cu privitori) și sacru (spațiul unde imposibilul devine posibil). Dincolo de ea se petrece miracolul.
Cea mai originală scenă însă este aceea a obiectelor antropomorfizate. Blestemul îl transformase pe prinț în bestie și pe cei apropiați de la curtea sa în obiecte. Ingeniozitatea costumelor (Mihai Androne) și versatilitatea actorilor uimesc. Ceasul cu pendulă vorbește nemțește și tot astfel funcționează. Sfeșnicul cu trei brațe este italian, masa de toaletă cu oglindă și sertărașe ne delectează cu franceza, iar ceainicul și zaharnița o invită pe Belle în engleză la five oʼclock tea. Personajele-obiecte redevin tăcute și imobile când se aude glasul nefiresc al Bestiei. Intensitatea coloanei sonore a fost construită în tempouri diverse. Acuratețea ei a permis să se simtă intervenția fiecărui instrument adăugat treptat celorlalte, fiecare transmițând altă gamă de stări. De la întunericul terifiant la luminile fulgerelor în furtună, de la tonul amabil-iubitor al personajului principal la țipetele surorilor capricioase, opozițiile au funcționat ca generator al unui rollercoaster. Tristețea prințului devenit monstru alternează cu disperarea, iar vocea prelucrată electronic amplifică neomenescul. Impresionantă este și contribuția lui Alin Turcu la spectacol, prezent vizual în scenă prin două roluri episodice, dar omniprezent sonor, prin compoziția muzicală.
Că bunătatea, drăgălășenia, hărnicia, cinstea, simplitatea, altruismul sunt valori de preț se știe. Soarta schimbătoare este aceea ce scoate la lumină caracterul. Fără un caracter frumos, fără puterea de a iubi, nimic nu suntem. Dincolo de aceste știute de când lumea, se ridică dilemele și invitația la reflecție. Doar parțial Belle este salvatoarea Bestiei. În realitate, prințul se salvează mai ales prin el însuși, rămânând bun, sensibil, drept și generos. Salvarea se petrece și prin iubire. Salvându-l pe celălalt, te salvezi pe tine.
Reacțiile sălii au confirmat și răsplătit forța artiștilor. Replicile preluate din sală de copii, fascinați de sonoritatea lor, atenționări ale personajelor în situații critice, strigăte de încântare, râsetele, aplauzele au fost, spre deliciul adulților, un barometru al reușitei spectacolului.

Teatrul de Vest Reșița
Frumoasa și Bestia, adaptarea și regia: Mihaela Rus,
după Gabrielle-Suzanne de Villeneuve, scenografia: Mihai Androne,
light design: Lucian Moga, muzica: Alin Turcu
Cu: Alis Pelle, Florin Ruicu, Marius Tudor, Nadina Cîmpianu,
Ana-Maria Cizler, Alin Turcu

Data premierei: 2 martie 2024

foto:
Marius Tudor
Frumoasa și Bestia
Teatrul de Vest Reșița
Credit foto: Ovid Teodoriu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *