Sidy Thal sau grenada neuitării

Daniela Șilindean

Clemens Bechtel lucrează deseori în creațiile sale pornind de la istoria recentă. Sidy Thal, coproducție a Teatrului German de Stat cu Teatrul Evreiesc de Stat, pleacă de la un episod real – de la atentatul antisemit care a avut loc în noiembrie 1938 în timpul unei reprezentații a artistei la Timișoara. Spectacolul este, implicit, și un proces al unei necesare recuperări a istoriei. Regizorul realizează, împreună cu echipa de creație, un spectacol itinerant, puternic, care îndeamnă la reflecție. Punctul de plecare este (la Timișoara) Sinagoga din Cetate, iar sonoritatea pe care o imprimă aceasta este una solemnă. Se aude idiș, germană, română, răsună povețe – e zi de sărbătoare, așadar, „e interzis plânsul”. Dar bucuria este urmată de boală, jale și doliu care conduc la învățarea kaddishului. Atmosfera are atât strictețe, cât și ludic – comunitatea evreiască e văzută ca prin vizor. Muzica intră în dialog cu povestea. E interpretată live, cu cochetărie, spațiile sunt folosite inventiv, găzduind pe tot parcursul spectacolului perspective diverse. Câteva rame sunt introduse prin personajele-rezoneri, care imprimă jocului un efect de distanțare, prin comentariile rostite. Ele oferă deopotrivă acces la gânduri și la fapte. Contextul istoric nu întârzie să fie evocat: amenințările, plecările, cumpărarea de bilete de vapor – gândul la evadare. Pericolul „cuiburilor germane” e cântărit în raport cu arta. Muzica trebuie să cânte mai departe, misiunea trebuie dusă mai departe: „Cine va decide dacă în noi se va lăsa liniștea?” este crezul artiștilor.

foto: Silvia Török, Rareș Hontzu, Sidy Thal, Teatrul German de Stat Timișoara,
Teatrul Evreiesc de Stat București
Credit foto: Oana Monica Nae


Părăsirea unui acasă e resimțită ca o dezrădăcinare. De altfel plecarea familiei, a trupei de artiști e integrată în traseul pe care îl reface, simbolic, și spectatorul. Te alături marșului tăcut, devii parte din proces. Noaptea, șoaptele, discursul care trasează contextul istoric, siluetele plasate în umbră, ca la filaj, sunt menite să inducă – la scară mică – frica, să întrețină incertitudinea, să dea amploare necunoscutului. Sala de teatru este punctul-terminus al călătoriei. E seara spectacolului, vedem un afiș de epocă, surprindem atmosfera elegantă. Actorii joacă versatil roluri multiple, sunt mereu surprinzători. Auzim lozinci legionare, planuri grotești despre cum trebuie eliminată „problema evreiască”, suntem părtași la plănuirea atentatului. Regizorul alege salturi temporale, creează scenele din mărturii de la proces, din dialoguri între cei care au plănuit atentatul care vorbesc despre datorie și „ordinele de sus”. Asistăm mai apoi la discuții în care, sub masca inocenței și a delimitării de politic, observăm, în fapt, complicii – prin ignorarea evidențelor persecuției evreilor.
Sunetul ascuțit marchează tragedia. Lista cu răniții și cu aceia care au decedat (menționarea locului în care au fost înmormântați) adaugă concretețe istorisirii. Cinismul este vădit – ascultăm în paralel cu acestea despre acțiunile ucigașului. Un epilog ne oferă continuările de povești: arestarea făptașilor, interdicția pentru trupa lui Sidy Thal de a mai juca în România, refugierea în Tașkent și continuarea carierei, după război, la Cernăuți. „De ce nu a oprit Dumnezeu mâna criminală?” Simți deznădejdea din glas, asculți apelul la kaddish. Dar chiar și acum misiunea artistică este invocată: „Cântați cântecul. Vom dansa până-n zori. Cine altcineva să joace? Cine să decidă dacă în noi se lasă liniștea?” Ca o incantație revenită în buclă, e apelul la artă – cea care salvează și cea care nu lasă să dispară memoria. „Uită un oraș? Uită un loc vreodată ce s-a întâmplat acolo?” este o întrebare care oferă și una dintre cheile de citire pentru Sidy Thal – neuitarea, apelul la trecut pentru a înțelege mai bine primejdiile reale ale prezentului.

Teatrul German de Stat Timișoara, coproducție cu Teatrul Evreiesc de Stat București
Sidy Thal
Autor: Thomas Perle și Clemens Bechtel, Regia: Clemens Bechtel
Decorul și costumele: Șteff Chelaru, Ioana Groza, Muzică Dan Simion
Documentare: Maria Irimia, Colaborare dramaturgică: Dan Druță
Asistență de regie: Isolde Cobeţ
Machiaj: Bojita Ilici, Aurora Spasinovici (a.G.)
Regie tehnică: Aurel Cristea, Ovidiu Radu
Înregistrări pentru audio-walk & Video Design: Alex Halka, Pregătire muzicală: Roxana Ardeleanu

Distribuția:
Sidy Thal / C. Codreanu
Enikő Blénessy
Maia Morgenstern
Viorica Predica

F. Ghedeon
Silvia Török
Katia Pascariu

O plasatoare / Voce
Daniela Török

Zelma B.
Olga Török

Elisabeth B.
Oana Vidon,

Ansamblul „Motl, fiul Cantorului” de Scholem Alejchem și vocile de pe audio-walk
Enikő Blénessy, Viorica Predica
Maia Morgenstern , Silvia Török, Katia Pascariu
Daniela Török, Olga Török, Oana Vidoni
Radu Brănici, Rareș Hontzu, Mircea Dragoman
Richard Hladik, Mihai Prejban, Isolde Cobeț

Instrumentiști: Serena Voaideș ,
Alina Talianu , Mihai Pintenaru
Data premierei: 4 noiembrie 2023

foto:Oana Vidoni, Sidy Thal,
Teatrul German de Stat Timișoara,
Teatrul Evreiesc de Stat București
Credit foto: Ovidiu Zimcea


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *