Clopotul din sticlă spartă

de Jasmina Mitrici

Cea mai recentă producție a teatrului independent Basca din Timișoara marchează debutul regizoral al actriței Alina Ilea. Spectacolul Foamea are ca punct de plecare textul dramaturgului Charalampos Yannou, cu adăugiri de poeme semnate de Emily Dickinson și Philip Larkin. Spectacolul tematizează relația dintre părinți și copii, cu accente pe grija excesivă, pe imposibilitatea unei comunicări autentice, pe nevoia constantă de mediere și pe apelul la ajutor specializat, cel al psihologului. Realitatea scenică e aparent simplu construită, însă se distorsionează abil prin inserarea unor imagini ce țin vădit de absurd: un copil care locuiește într-un frigider, o fiică ce își omoară mama, un doctor plin de strălucire și excentric, care fumează două țigări deodată. În plus, toate personajele par să aibă o stranie trăsătură comună: suferă de foame.
Presărat cu elemente de thriller psihologic, Foamea mizează pe șoc, pe tensiunea de care te poți elibera doar prin râs. Personajele pendulează între stări de tulburare și teamă, se frământă și se consumă din prea multă solicitudine. Navighează cu greu prin noianul de șoapte, priviri smulse pe furiș, zdruncinări interioare, lupte fățișe și secrete. În încercarea lor de a-și vindeca psihicul răvășit, distrug totul în jur, ajung să comită paricid și infanticid. Tensiunea se acumulează treptat – la ea contribuie și textul, și jocul actorilor și eclerajul (realizat de Sabina Reus). Momentul culminant poartă marca umorului brut – e scena descărcării sexuale, dezordonată și viscerală, care are ca efect imediat hohotele de râs ale spectatorilor.
Bogdan Spiridon, în rolul tatălui depășit de povara problemei de sănătate mintală a propriului copil, conturează un personaj bine definit, conjugând atent mijloace ce țin atât de dramatic, cât și de comic. În rolul mamei excesiv de protective, Ana-Maria Ursu aduce pe scenă naivitatea ce contrastează puternic cu pragmatismul tatălui. Cu o dublă apariție memorabilă, Ana Maria Cojocaru se distinge în două roluri diferite – unul strălucitor, colorat și excentric – în personajul Doctorul, iar al doilea, la polul opus, rece, distant și dur – în personajul Bunica. Liantul dintre cele patru personaje este Fiul, interpretat de Otniel Floruț. Acesta dansează frenetic, încorsetat în hainele care-l acoperă ca o a doua piele. Are anxietăți, e nemulțumit, răzvrătit și neînțeles.
Dincolo de invitația la reflecție, prin întrebările incomode pe care le provoacă, Foamea se remarcă printr-un contur clar trasat regizoral, printr-un echilibru al elementelor pe care le aduce în prim-plan. Absurdul alternează cu tragicul și comicul, iar fragilitatea lovește mai puternic decât brutalitatea. Finalul pe care îl construiește Alina Ilea este unul deschis, care lasă spectatorul înfometat de mai mult.

Teatrul Basca, Timișoara
Foamea de Charalampos Yannou, traducerea: Claudiu Sfirschi-Lăudat
traducere poezii: Mirela Iacob
Regia: Alina Ilea
Scenografia și light design: Sabina Reus, coregrafia: Teo Cauș
Operare lumini: Oana Iovita
Cu: Ana Maria Cojocaru, Ana-Maria Ursu, Bogdan Spiridon, Otniel Floruţ

foto:
Ana-Maria Ursu, Bogdan Spiridon
Foamea
Teatrul Basca, Timișoara


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *