Cât cântărește stima de sine?

de Jasmina Mitrici

Cristina Varga, artistă stabilită în Anglia, pornește în investigația sa de la relația hrană – corp. SCALES este un triptic, desfășurat timp de trei zile, construit din trei tipuri de input artistic (instalație, performance, video), fotografiat de trei fotografe, lucrat în colaborare cu trei actrițe din Timișoara (din generații diferite): Ana Maria Cojocaru, Iulia-Victoria Ioana și Oana Vidoni. Instalația performativă SCALES te invită la un banchet din care să te înfrupți, dar numai dacă ești gata să-ți înfrunți, înainte de toate, propria greutate. Două sute de cântare stau așternute precum tot atât de multe capcane ascunse. Vizitatorii sunt provocați să pășească pe ele, iar de cele mai multe ori, fac acest lucru cu dificultate și reținere, în drumul lor către festinul ce tronează în mijlocul încăperii.
O înregistrarea video rulează în fundal – e nodul care face legătura între compozițiile artistelor participante. Imagini și simboluri puternice indică anxietate, suferință, rușine, frici, vulnerabilitate și lupte interioare. Înregistrarea se ancorează în câteva teme tari: dimensiunea emoțională a mâncatului, istoria personală, influențele mediului de proveniență, moștenirea de familie – cea subtilă, transmisă trans-generațional, refuzul comunicării, teama de exprimare liberă și imposibilitatea de a împărtăși în mod autentic cu ceilalți. Eliberarea a fost motorul acestei căutări artistice, transpusă vizual prin gesturi violente: tăierea propriului păr, împroșcarea forțată cu litri de lapte (un aliment care artistei îi provoacă repulsie).


Desfășurat pe o perioadă de trei zile, SCALES a reunit trei abordări. Ana Maria Cojocaru și-a dezvoltat demersul glosând pe tema timpului – vârsta e prezentă ca detaliu reprezentat printr-o clepsidră care măsoară minutele, reminder necruțător al lui tempus fugit. Mâncarea este, în acest caz, concomitent, mijloc de exprimare și cod de descifrare a mesajelor pe care actrița le iscălește surprinzător și jucăuș. Iulia Victoria Ioana a ales o zonă de performance durațional, în care mâncatul acompaniază procesul de înfrumusețare a corpului. Oana Vidoni a mizat pe refugiul în copilărie/adolescență, materializat prin decupajele din revista Cool Girl, un must have al tinerelor din generația născută în anii ’90 și pe decorarea spațiului cu articole despre „cum poți scăpa de defecte”. Un colaj din litere lipite pe o farfurie are aproape valoarea unui slogan al generației de mileniali: „Mănânc și plâng, mănânc”. Un borcan gigant cu Nutella acompaniază gesturile actriței. O notă ironică e imprimată prin adăugarea literei S la numele mărcii. Pentru privitor mesajul e clar: „Nu te las”.
Două dintre cântare au un statut special. Primul are culoarea roz și e folosit de actrițe, perechea lui se găsește la capătul intimidantei alei care te întâmpină încă de la intrarea în spațiul expozițional. Momentele se încheie ritualic cu o măsurare de rutină a greutății. Fără să vrei, observând instalația în ansamblul său și reflectând la intenția Cristinei Varga, constați, ca privitor-participant, că persistă mereu cel puțin o întrebare: cât cântărește stima de sine?

Cristina Varga, Scales – în parteneriat cu Centrul de Proiecte, Timișoara
Concept: Cristina Varga
Cu: Ana Maria Cojocaru, Iulia-Victoria Ioana și Oana Vidoni


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *