Cruzime și vise

de Ariana Nicoleta Ștefănescu

Motto:
„Dedic acest spectacol tuturor celor care își șterg praful de cărbune așezat peste visele lor. Vise ce de multe ori nu mai apucă lumina zilei” (Botond Nagy)


Mergem la teatru pentru a ne confrunta cu noi înșine, pentru a ne regăsi sau pentru a vedea dacă mai suntem capabili să simțim ceva.

Spectacolul Flori de mină de Székely Csaba, în regia lui Botond Nagy, unul dintre cei mai importanți și originali regizori contemporani, a deschis noua stagiune a Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroșani.
Un spectacol dur și brutal, despre oameni la limita supraviețuirii și despre cum sunt ei văzuți de către societate.
Este o creație deosebită care a fost gândită până la cel mai mic detaliu.
Spectacolul se joacă cu publicul pe scenă, asta creând o legătură mult mai puternică între spectatori și actori, ceea ce face ca publicul să trăiască cot la cot cu personajele. Scenografia realizată de Theodor Cristian Niculae este una potrivită spectacolului.
Acțiunea se petrece în bucătăria unei case țărănești, cu publicul așezat la înălțime în jurul acesteia, spectatorii fiind ca niște fantome omniprezente, făcându-ne să ne simțim „acasă” și potrivindu-se perfect cu esența spectacolului, montat în registru realist.
Lighting design-ul creat de Cristian Niculescu este și el unul foarte bine integrat, care evidențiază și clarifică anumite zone sau obiecte importante.
Senzațiile privitorului sunt dublate de cele două ecrane așezate în fața spectatorilor, anumite secvențe fiind filmate (de Andrei Șchiopu, care are rolul de cameraman), asta făcând spectacolul mult mai clar pentru publicul care are ocazia să vadă în întregime toate acțiunile.
Actorii sunt machiați în stil cinematografic și poartă lavaliere pentru a se putea crea mai specific acel efect de film.
Spectacolul arată viața unei comunități de oameni dintr-un sat depresiv și lipsit de vlagă, în care rata sinuciderilor crește pe zi ce trece. Pentru ei viața nu mai are niciun sens și nicio cale de ieșire.
Unul dintre ei este șomerul – fost miner – Ivan (interpretat de Robert Vladu), personaj cu un caracter dur și violent, care este aproape gata să își omoare tatăl imobilizat la pat, pentru a scăpa de „chinul” pe care zice că îl trăiește.
Un alt personaj la fel de rătăcit și străin în propria viață este doctorul Mihály, jucat de Cosmin Brehuță, care de la viața sa de om cult, de intelectual, pică în capcana acestei existențe haotice și fără sens. Așa că se adăpostește și el în obiceiurile satului, alegând să-și înece amarul în alcool, păstrând „tradițiile”.
Alături de ei se află și Ilonka, sora lui Ivan, pe care a interpretat-o Bianca Holobuț, în majoritatea timpului căzută pe gânduri sau îngrijorată din cauza lui. Ea este prinsă și într-o iubire imposibilă cu Mihály. Iubire imposibilă pe care o trăiește și Irma, întruchipată de Irina Bodea-Radu, care îl iubește pe Ivan, sentimentele fiind reciproce, dar faptul că ea este căsătorită îl împiedică pe bărbat să își arate sentimentele față de ea. Irma este căsătorită cu Illés, jucat de Mihai Sima, el apărând în scenă ca un om enervant dar mereu fericit, care aduce toate veștile satului, însă pe parcursul spectacolului aflăm că de fapt are o viață cruntă și diferită de toți ceilalți, având în final o soartă sfâșietoare.
Mesajul spectacolului este despre percepția comunităților marginale de către unii oameni care nu au suficientă toleranță ca să-i înțeleagă.
Este un spectacol profund și tulburător, care le cuprinde pe toate: emoții, disperare, traume, idealuri, foarte bine conturat, spectacol în care și cel mai mic detaliu are o însemnătate aparte.
O comedie neagră pentru oamenii care poate încă mai au speranță sau pentru cei ce încă n-au găsit lumina de la capătul tunelului, dar încă încearcă.

Cronică dezvoltată în cadrul atelierului
de critică teatrală coordonat de Claudiu Groza


foto:
Bianca Holobuț, Flori de mină
Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroșani
Credit foto: Andrei Valeanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *