A.P.R.: Aș vrea să intrăm în pielea personajului dumneavoastră, pe scena vieții: cum v-ați descriere în câteva cuvinte?
A.B.B.: Este insignifiant, cred că mai bine mă descrie ceea ce am făcut, ce am citit, ce am iubit, ce am realizat. Ușor timid, sunt un personaj care s-a întrebat mereu de ce?
A.P.R.: Ce înseamnă teatrul pentru dumneavoastră?
A.B.B.: O mirare continuă, cred că de 2000 de ani Teatrul ne pune întrebări, iar noi căutăm răspunsuri. Teatrul este un alter ego al meu. Mirajul, Emoția, Mirarea reprezintă coordonatele la care mă raportez.
A.P.R.: Care a fost prima experiență a dumneavoastră pe care ați avut-o cu teatrul?
A.B.B.: Hmm, prima mea întâlnire cu teatrul a avut loc cu foarte mulți ani în urmă, prima dată la Teatrul Radiofonic, se difuza pe Radio România. Aveau bunicii mei un difuzor, din el au ieșit primele voci, Mirajul, apoi Emoția când am mers la un spectacol de teatru , în București, la Teatrul Mic și recunoșteam actorii după voce și în final Mirarea la finalul spectacolului.
A.P.R.: Cum ați descoperit pasiunea dumneavoastră pentru teatru?
A.B.B.: Cred că fiecare ne naștem cu anumite înclinații. La mine Teatrul a însemnat din copilărie un refugiu, o stare de veghe, greu de descris în cuvinte. Shakespeare spunea că suntem din același aluat ca și visele noastre.
A.P.R.: Ce părere aveți despre dramaturgia contemporană?
A.B.B.: E o întrebare la care caut răspuns. Există foarte mulți dramaturgi tineri buni care păstrează ingredientele specifice artelor spectacolului adaptate realității. Pentru că numai teatrul, dintre toate artele, înseamnă: cuvântul din gură-n gură, privirea din ochi în ochi, gestul din mână în mână, de la corp la corp. El nu are nevoie de mijlocitor, între om şi om – partea transparentă a luminii, nu aparține nici sudului, nici nordului, nici estului şi nici vestului. De felul lui, teatrul este lumina care pătrunde peste cele patru părţi şi instantaneu este recunoscut de orice om, învrăjbit sau prietenos.
A.P.R.: Ați studiat Teatrologia la U.N.A.T.C. București, cum a fost pentru dumneavoastră acea perioadă?
A.B.B.: Cred că după nașterea fiului meu, a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. Marile întâlniri cu marii actori, dascălii mei, colegele mele, un adevărat Rai. Sunt recunoscătoare pentru această șansă, sper să o fi meritat.
A.P.R.: Vă mulțumesc pentru primul meu interviu!
La final vă întreb ce așteptări aveți dumneavoastră de la această revistă?
A.B.B.: Și eu îți mulțumesc. Această revistă ne aduce împreună, cultura unește, întotdeauna. O felicit pe Denisse Moise pentru inițiativă, îi salut pe toți cei care contribuie la realizarea ei. Este necesară, este unică în peisajul local și sunt convinsă un reper pentru lumea culturală.
Ca un epilog, închei așa: „Cred în nemurirea teatrului. E cel mai minunat adăpost pentru cei care și-au ascuns fără să știe nimeni copilăria în buzunar și care au pornit să-și continue jocul până la sfârșitul lor’’.
