Interviu realizat de Gabriela Lupu
Festivalul de Teatru New Wave de la Reșita a adus foarte multă veselie și culoarea în tot orașul. Străzile erau pline de tineri îmbrăcați în tricouri albastre pe care scria „voluntar”.
Cu trei dintre acești tineri frumoși am vorbit și noi. De fapt cu trei tinere voluntare: Iulia, Anastasia și Simona.
Cum a ajuns fiecare dintre voi voluntar la festival? Care e povestea din spatele prezenței voastre acolo?
Iulia: Mereu am fost pasionată de teatru, iar voluntariatul la Festivalul New Wave a fost o oportunitate pentru mine, spre a fi mai aproape de tot ce reprezintă teatrul și ca să pot înțelege munca din spatele unui spectacol.
Simona: Eu scriu deja pentru revista Vestul Dramatic și am aflat despre organizarea acestui festival din grupurile noastre de Whatsapp. M-am înscris ca voluntar deși nu locuiesc în Reșița și prezența mea nu putea fi constantă. Voiam să văd ce presupune un festival de teatru și, mai ales, era o ocazie de a vedea spectacole și de a scrie despre ele.
Anastasia: La mine a fost simpla dorință de a mă implica în ceva ce are legătură cu teatrul, pentru că iubesc teatrul. Mai ales pentru că tot timpul mă implic în voluntariate.
Spuneți că iubiți teatrul. Cum v-ați îndrăgostit de teatru?
Simona: Eu am fost de mică la teatru. Am început cu teatrul de păpuși, apoi spectacole diverse pentru copii și acum merg la orice tip de spectacol. În clasa a opta am vrut să urmez liceul la secțiunea „Arta actorului”, în Timișoara. Am dat admitere, am intrat și am renunțat pentru că am realizat că nu vreau să fac actorie, vreau să scriu despre spectacole și vreau să fac regie de teatru. Pot spune că vara, când sunt puține spectacole, îmi lipsește și abia aștept să văd producții teatrale noi. Îmi dau seama că teatrul mi se potrivește cel mai bine, deși lumea îmi spune că nu voi putea trăi din asta.
Anastasia: Totul a început de la Denisse Moise. A venit într-o zi la mine la școală pentru a face promovarea cursurilor de teatru. Așa a început totul, apoi am mers la un spectacol și mi-a plăcut enorm. Începând cu acea zi nu am mai ratat niciun spectacol.
Iulia: Relația mea cu teatrul a început când eram mică, fiind mereu fascinată de actorii care jucau pe scenă. Aveam impresia că sunt de nepătruns, niște profesioniști care parcă nici nu realizau că se află pe scenă în fața atâtor oameni. Mereu am considerat teatrul o declarație față de gândurile pe care toți le avem sau față de diverse probleme sociale care nu sunt discutate. Pentru mine, teatrul este o evadare din rutina zilnică și o afundare în gânduri.
Faptul că apoi, ca voluntari, ați pătruns cumva în intimitatea actului teatral v-a schimbat percepția despre teatru? Acum aveți o altfel de îndrăgostire?
Simona: Când cineva este un simplu spectator, vede produsul final. Ca voluntar am avut privilegiul de a vedea munca din spatele unui spectacol: repetiții, sonorizare, amplasarea decorului, lumini. Am văzut atenția la detalii a actorilor și am putut observa cum lucrează un regizor artistic și unul tehnic. Rareori la finalul unui spectacol avem ocazia să cunoaștem toata echipa care a lucrat la acel spectacol. Ca voluntar am avut acces la toate acestea. Da, pot spune că am descoperit teatrul din alt unghi. Și da, îmi place și mai mult.
Iulia: Nu aș spune neapărat că am un alt mod în care iubesc teatrul, dar cu siguranță a fost surprinzător să văd spectacole din diferite orașe din România și din diferite țări cu altă cultură. Aș spune că sigur am aprofundat dragostea mea pentru teatru.
Anastasia: M-a făcut să privesc mult mai profund tot ce înseamnă teatrul, la început s-a simțit diferit, dar într-un mod bun. M-a făcut să simt mai mult pentru teatru.
Ce înseamnă pentru voi voluntariatul ca act în sine?
Simona: Pentru mine voluntariatul înseamnă implicare într-o activitate cu oameni care au viziuni diferite de a ta. Cu toate astea, ajungi să poți colabora cu ei pentru a realiza un scop comun. Voluntariatul înseamnă timp, răbdare și înțelegere pentru nevoile altor oameni. Înseamnă și bucuria de a reuși să faci parte dintr-o familie artistică.
Iulia: Pentru mine voluntariatul reprezintă empatie și autocunoaștere. Mereu sunt fericită să particip ca voluntar, indiferent de domeniu. Dacă poți ajuta pe cineva doar oferindu-i timpul tău, ar trebui să o faci.
De asemenea, consider că prin voluntariate ai ocazia să te dezvolți și să te cunoști pe tine.
Anastasia: Pentru mine voluntariatul înseamnă un mod prin care reușesc să fac ceea ce îmi place și ceea ce iubesc. Când fac voluntariat mereu mă simt în elementul meu.
Cum arăta o zi din viața voastră de voluntari la New Wave?
Iulia: Cunoști o mulțime de persoane interesate și asiști la ce se întâmplă în culise înainte de spectacol.
Unele momente pot fi stresante, dar la finalul zilei tot efortul e recompensat când devii spectator. E o atmosferă greu de reconstruit.
Simona: Cu emoții la început, până am cunoscut echipa. Apoi i-am urmărit în timp ce descărcau, aranjau decorurile și recuzita. La repetiții verificau sonorizarea și luminile. Improvizau atunci când nu aveau aceleași condiții ca la teatrele de unde veneau. Făceau glume, povesteam cu ei despre lumea lor care, culmea, se intersecta pe alocuri și cu lumea mea (unul dintre actori își dorea să zboare cu parapanta și am constatat că luase lecții de zbor de la piloți cunoscuți și de mine). Mergeau la masă. Apoi se costumau. Și începea transformarea. Oamenii cu care stătusem de vorbă cu două ore înainte deveneau altcineva. Ne invitau în lumea lor. După spectacol își adunau lucrurile și aplauzele.
Anastasia: Pentru mine, ziua de voluntariat începea pe la prânz, cam pe la ora 12.00. Ajungeam la teatru și în unele zile ajutam pe acolo, în alte zile asistam la repetiții. Uneori, întâmpinam trupele de teatru și le conduceam la masă sau la radio sau mai făceam conținut pentru conturile de socializare. Apoi înainte de spectacole începea „agitația”, întâmpinam spectatorii și împărțeam pliante, după care urma primul spectacol al serii. Odată terminat acesta, mergeam repede la a doua locație și ne pregăteam iarăși. După spectacole strângeam și aranjam dacă era cazul. Cam așa arăta o zi pentru mine.
Aveți o amintire specială, de neuitat, din festival?
Anastasia: O da, cu siguranță. În timp ce doamna Maia Morgenstern făcea repetiții, am avut oportunitatea să „trag puțin cu ochiul” ca să văd cum decurge o repetiție, iar apoi am mers la cabine pentru a face poză cu ea și a ne da autografe.
Simona: Da, spectacolul Adei Milea a fost de neuitat pentru că nu mai văzusem nimic asemănător. Și m-a surprins. M-a făcut să înțeleg că lumea spectacolelor de teatru este mereu în schimbare. Că niciun spectacol nu se va asemăna cu altul vreodată.
Iulia: Pentru mine a fost spectacolul Occident Express, de la Suceava.
Care credeți că va fi relația voastră cu teatrul pe viitor?
Simona: Eu sper să am o relație personală și profesională. Îmi doresc mai multe teatre în zona mea (cel mai apropiat este la 50 de km de casă) și îmi doresc să scriu (despre) teatru în continuare. Cred că teatrul nu ne poate dezamăgi niciodată.
Iulia: Deși nu vreau să urmez o carieră în domeniul teatrului, sunt sigură că voi rămâne în permanență în teatru ca spectator. Aș vrea totuși pe viitor să reușesc să îmbin domeniul pe care vreau să îl urmez cu teatrul și să regizez un spectacol de teatru muzical.
Anastasia: Cu siguranță una apropiată. Încă nu știu dacă vreau să continui studiile universitare legate de teatru, dar niciodată nu ști ce îți rezervă viitorul. Cu toate acestea, mereu teatrul va avea un loc special în inima mea, un loc unde pot uita de probleme și unde mă simt eu.
