de Diana Katharina
Ce au în comun biblicul Noe și antrenorii de dezvoltare personală? Cu toții promit un tip de salvare: de la potop, de la anxietăți, îndoieli ancestrale sau traume transgeneraționale. În fața oricărui eveniment există o sumă de perspective parțiale, filtrate prin subiectivitatea celor care povestesc. Din aceste fragmente se țese ceea ce numim istorie – o narațiune poleită, ridicată la rang de certitudine, de cele mai multe ori, o ficțiune seducătoare sau, dacă ne referim la vremurile actuale, chiar un colaj multimedia. Eroii întruchipați cândva de figuri izolate devin posibilități la îndemâna fiecăruia.
În spectacolul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad, Înainte de potop sau Noi să fim sănătoși, povestea miticului Noe se reinventează prin persoana unui bărbat de vârstă mijlocie, care, lipsit de vreun scop anume, se trezește cu o misiune divină: aceea de a salva specia umană și animală de la un presupus potop iminent. Dacă personajul menționat în Cartea Cărților construia o arcă la porunca divină, aici protagonistul își primește misiunea mesianică dintr-o pungă de chipsuri. Un iaht de lux câștigat printr-o promoție a firmei Lay’s va asigura continuitatea vieții pe pământ, iar căpitanul său va rescrie paginile istoriei. Ideea că soarta omenirii depinde de un concurs promoțional reprezintă o tușă groasă de ironie la adresa societății contemporane, unde totul, de la speranță până la apocalipsă, se negociază prin campanii publicitare, algoritmi și filtre digitale. De cele mai multe ori, însă, arca nu e nici iaht, nici barcă, nici măcar o metaforă, ci un perpetuum mobile de date contradictorii, clișee și false promisiuni care fac să se poată profita de pe urma lipsei de educație și a incapacității de filtrare a informației. La discuția cu publicul ce a însoțit reprezentația de la Timișoara, unul dintre sociologii prezenți a afirmat că 60% dintre creatorii de conținut de pe rețelele de socializare nu își verifică sursele.
În era post-adevărului salvarea poate veni dinspre oricine: dinspre supermarketuri, dinspre funcționarele publice care te plimbă de la un ghișeu la altul sau chiar dinspre un curs de sex tantric. Este aproape irelevant dacă barca de salvare promisă e reală. Important este să existe narațiunea: cineva te ia la bord și îți promite că vei fi salvat. Așadar, să devii Noe nu este chiar atât de greu. O demonstrează chiar cetățeanul banal și lipsit de orice trăsătură eroică – el devine „alesul” nu datorită meritelor sale deosebite, ci pentru că s-a lăsat convins să achiziționeze o anume pungă de chipsuri.
Desemnarea lui drept salvator chestionează însăși noțiunea de erou: are o familie disfuncțională, nu inspiră autoritate, iar viața sa e presărată cu mici eșecuri cotidiene. Însă, oricât de nepotrivit ar părea, el poate oricând deveni cea mai bună versiune a sa – sau cel puțin așa ar spune un life coach!
O astfel de figură amintește de celebrul crez al lui Andy Warhol care afirma că oricine poate fi celebru preț de 15 minute. În viziunea artistului american, eroismul nu se naște din tragedii sau sacrificii, ci din marketing și mass-media, iar faptele de curaj sunt înlocuite de expunere mediatică. Ajuns în lumina reflectoarelor noul Noe (sau Eon) devine o sursă inepuizabilă de oroare și fascinație, fiind devorat de haina sa de erou. Salvatorii de ocazie se topesc mereu înainte de prima ploaie.
Spectacolul propus de Alexandru Ianăşi nu se limitează la adaptarea textului Fraților Presnyakov, Înainte de Potop, ci conține și inserții din improvizații ale trupei de actori. O serie de momente ce redau conținuturi de pe Tik Tok sunt completate de diferite intervenții televizate. Voci (i)relevante țâșnesc din ecranele dispozitivelor electronice pentru a stârni controverse sau a profita de pe urma unui posibil eveniment catastrofic. Coagulate sub titlul Noi să fim sănătoși, contribuțiile actorilor mută focusul pe granița dintre adevăr și minciună ce devine tot mai opacă. Societatea actuală se scufundă sub avalanșa fake news-urilor și a manipulării, iar cei ce nu își găsesc barca salvatoare, indiferent de formatul ei, rămân pe dinafară. Dincolo de tentația de a deplânge starea unei lumi în declin, mai util este exercițiul lucidității. Trăim într-un spațiu hibrid, un amalgam de vechi și nou, de valori care se sting și de simulacre care se nasc. În acest amestec instabil nu există busole absolute, nici eroi care să deschidă drumuri sigure. Jocul actorilor este cât se poate de antrenant, Noe (interpretat de Andrei Elek) a intrat bine în rolul sǎu de erou superstar (chiar dacă tot ce ar fi salvat ar fi fost o familie disfuncțională și o gorilă). Spectacolul e ușor repetitiv (attention span-ul este cât se poate de real), iar Alexandru Ianăși un bun selecționer (da, e și puțin fotbal în spectacol) de conținut mediatic tradus în limbaj scenic. Există doar un gust sărat, fie că este cel al vieții cotidiene sau al unei noi arome Lay’s pe care o găsești la promoție cu o carte de dezvoltare personală.
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad
Înainte de potop sau Noi să fim sănătoși
Adaptare după Frații Presnyakov, cu contribuția actorilor.
Regia: Alexandru Ianăşi
Dramaturgia: Daria Ancuța
Decor și costume: Irina Chirilă
Grafica video: Laurian Popa
Montaj video: Dan Varga
Univers sonor: Robert Găgeată
Sound Design: Raw Creatives
Lighting Design: Sergiu Poenar
Distribuția: Andrei Elek, Ștefan Dogaru, Roxana Sabău, Alex Popa, Calița Nantu, Ioana Cheregi, Medeea Chiriac, Carmen Vlaga Bogdan, Tudor Jula, Robert Pavicsits, Ștefan Statnic, Alina Vasiljević, Angela Petrean Varjasi
Foto 1:
Carmen Vlaga, Ștefan Dogaru, Andrei Elek, Roxana Sabău, Medeea Chiriac,
Ioana Cheregi, Calița Nantu, Alex Popa în Înainte de potop sau Noi să fim sănătoși, r. Alex Ianăși
Teatrul Clasic ,,Ioan Slavici” din Arad
Credit foto: Laurian Popa
Foto 2:
Carmen Vlaga și Tudor Jula în Înainte de potop sau Noi să fim sănătoși, r. Alex Ianăși
Teatrul Clasic ,,Ioan Slavici” din Arad
Credit foto: Laurian Popa
