Interviu realizat de Luana Pleșea
Absolvent al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, secția actorie, Ştefan Lupu şi-a finalizat studiile cu teza de doctorat Tehnica jocului cu masca în arta Actorului (Actorul Neodimensional). Este lector univ. dr. în cadrul U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale” și manager interimar al Teatrului Mic. La începutul carierei sale a performat ca dansator (Nesomn), dar a fost şi coregraf la Centrul Național al Dansului din București (Pretend we make you happy). A primit Premiul pentru cea mai bună coregrafie pentru Zborul, spectacol al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru New Wave, Ediția a V-a, Reșița & Caransebeș, 21-29 iunie 2025.
L.P.: Ştefan Lupu, Zborul este inspirat de viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi – iată o provocare mare. Cum a apărut ideea spectacolului?
Ș.L.: Nu a fost ideea mea, dar a fost o propunere pe care am îmbrățișat-o. Am avut bucuria de a cerceta și de a dezvolta și din punct de vedere coregrafic ce înseamnă Brâncuşi, omul şi artistul. A fost o onoare, pentru că în 2024, Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu a intrat în lista UNESCO a Patrimoniului Mondial al Umanității. Cu ocazia acestui eveniment, am fost invitat de către directoarea Teatrului „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, doamna Mariana Ghițulescu, să lucrez cu trupa de acolo și să încercăm să construim un spectacol brâncuşian. Am fost la Târgu Jiu, am făcut casting, am cunoscut trupa. Sunt actori care se mișcă bine, există un actor care bate step foarte bine, sunt actori care cântă și compun muzică, au voci foarte bune. Și atunci, pentru că eu, de fiecare dată încerc să combin artele, să creez fuziuni artistice, să pun accent pe valoarea trupei și pe lucrurile importante pe care actorii le au de spus, s-a născut acest proiect, Zborul.
De ce Zborul? Brâncuși era un zburător, un visător. Este un zbor de la păsările lui Brâncuși până la legătura pe care se spune că a făcut-o între pământ și cer, prin vestita lucrare Coloana Infinitului sau Coloana fără sfârșit. Am încercat să construim pe ideea de spirit liber al unui artist, acest zbor metaforic pe care orice artist ar trebui să-l trăiască în momentul în care înfăptuiește o lucrare. Zborul este, de fapt, construit din mai multe lucrări. Dincolo de cercetarea făcută despre viața lui, despre cariera lui, despre felul în care lucra, despre spațiile în care a funcționat, despre rădăcinile lui, despre nebunia asta artistică, despre curajul pe care l-a avut și până în punctul în care el a ajuns și este un reper în arhitectură, în sculptură, este un reper în arta contemporană.
L.P.: Să construieşti ceva pornind de la opera unui artist unic cum a fost Brâncuși nu-ți creează teamă?
Ș.L.: Singura panică a venit din faptul că am lucrat într-un timp foarte scurt. De fapt, inițial ar fi trebuit să avem o lună și o săptămână de lucru. Și, până la urmă, spectacolul a ieșit în trei săptămâni și jumătate. A fost un efort teribil din partea echipei artistice și a echipei tehnice. Încă un lucru important de spus este că s-a lucrat pe timp de vară, adică undeva la începutul lunii iulie, la finalul stagiunii, când toată lumea era foarte obosită. Noi am făcut un spectacol de coregrafie care implică și text, muzică, dans, matematică, multă muncă și multă seriozitate. Am fost foarte plăcut impresionat de forța echipei.
L.P.: Care au fost temele pe care ţi-ai propus să le urmărești în acest spectacol?
Ș.L.: Mi-am dorit foarte tare să-l vedem altfel pe Brâncuși astăzi. Ca sursă de inspirație este extraordinar, însă am încercat să nu-l vezi pe Brâncuși pe scenă, dar să simți totuși că este Brâncuși. Tema pentru fiecare dintre oamenii cu care am lucrat și artiștii cu care am colaborat a fost cum pot să-l redau pe Brâncuși, cum pot să-mi dau seama că este Brâncuși, dar nu este Brâncuși, și totuși să simt că este ceva din Brâncuși în ceea ce facem noi, fie text, fie cântec. Una dintre actriţe a şi compus un cântec special pentru spectacolul Zborul cu și despre lucrările lui Brâncuși, adaptate la nevoia noastră și la structura acestui spectacol.
Legat de structura spectacolului, trebuie să spun că am avut șapte actori în distribuție și conceptul pe care am început să construiesc a fost ca fiecare să pornească de la o lucrare a lui Brâncuși și să creăm șapte momente cu și despre Brâncuși, prin prisma corpului, a creației, a creativității corporale, a dansului contemporan, a muzicii și a modalităților de expresie. Vorbim, de asemenea, despre mapping, proiecții și despre relațiile actorilor în scenă. Vorbim despre situațiile scenice, dar și despre relația cu decorul, relația cu muzica, muzica live, beatbox, step, cum am zis mai devreme, compoziție special făcută pentru Brâncuși, influențe din Maria Tănase, dar cântate de un bărbat, și muzica foarte modernă, totodată păstrând elemente tradiționale, chiar și din zona Gorjului. Am făcut un mix din cele șapte lucrări alese de cei șapte artiști, un colaj mai dadaist, pentru că Brâncuşi se învârtea și el în aceeași perioadă în cercuri dadaiste. Îl reprezentăm pe Brâncuși astăzi, modern, prin artă contemporană, prin dans contemporan, păstrând totuși forța lui, păstrând esența brâncușiană și liniile, structurile, poveștile, filozofia lui, pe care am încercat să le trecem prin filtrul personal. Printre lucrările alese au fost Coloana Infinitului, Madame Pogany, Cumințenia Pământului, Masa Tăcerii, elemente din Poarta Sărutului sau pur și simplu linii sau simboluri pe care el le-a folosit și pe care am reușit să le sugerăm sau să le redăm prin alte mijloace.
L.P.: Tu ai semnat conceptul, regia, coregrafia. Dar a ajuns la tine omul, nu profesionistul, o anumită semnificație a ceea ce poate însemna pentru tine Brâncuși?
Ș.L.: Cred că fascinația. E fascinant că totuși un om, un singur om, genial, cu două mâini fermecate, a reușit să facă ceva ce dăinuie și va dăinui mereu. Acum folosim imprimantele 3D, apăsăm pe două butoane şi imprimanta pur și simplu îţi face o lucrare aproape perfectă.
L.P.: Spectacolul a primit premiul pentru cea mai bună coregrafie în cadrul Festivalului Internațional de Teatru New Wave – Ediția a V-a, Reșița & Caransebeș, 21-29 iunie 2025.
Ș.L.: Spectacolul s-a jucat în condiții grele. Am suferit un pic, pentru că știu că n-a arătat așa cum arată la sediu. E vorba despre o imagine foarte puternică, nu numai scenografia, dar și proiecțiile și imaginile prelucrate de artistul Silviu Apostol (Luda, numele de scenă), care a făcut niște lucruri extraordinare. Este un artist contemporan care se joacă cu instalațiile, cu cromatica, cu culorile, cu mappingul, exact cu acest new wave pe care l-a cerut și care a fost conceptul festivalului de la Reșița. Este un premiu de echipă. Pentru că niciodată nu vin și nu impun o coregrafie, ci, de fiecare dată, lucrăm împreună. Și ei sunt parte din spectacol. Andrada Olteanu, la fel. O artistă tânără, talentată, puternică, din Sibiu, care m-a ajutat și la asistența de regie, și la asistența de coregrafie. Sunt idei de-ale ei în spectacol, sunt idei pe care le-am gândit împreună, le-am prelucrat împreună. Zborul, un spectacol de dans contemporan despre viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi, îi are în distribuţie pe actorii dansatori Tedi Popescu, Ioana Flora, Oana Marinescu, Adrian Strâmtu, Alexandru Manea, Gia Enache.
L.P.: Cariera ta se împarte în mai multe direcții. Mă gândesc, în primul rând, la începuturile tale ca actor, apoi coregraf, regizor, profesor. Tu cum preferi să te prezinți? Ce te reprezintă pe tine astăzi, la acest moment, din toate aceste direcții în care ai ales să te dezvolți?
Ș.L.: În momentul în care cineva mă întreabă cu ce mă ocup, deja încep să zâmbesc și întreb: vrei să-ți spun toate lucrurile pe care le fac sau pe care le-am făcut de-a lungul anilor? Și încep. Deja pe la a doua, a treia funcție sau titulatură, oamenii sunt fascinați pe de-o parte, dar se și uită la mine dubios. Le spun că toate lucrurile pe care le-am făcut, le-am făcut în foarte mulți ani de muncă. Sunt minimum 20 de ani de muncă. Am muncit aproape zilnic ca să reușesc. Și lucrurile, de fapt, sunt în strânsă legătură. Dansatorul Ștefan, care nu mai dansează, acum este coregraf, actorul Ștefan care în teatru nu a mai jucat de foarte mult timp (aproape deloc), a mai făcut film în ultima perioadă, acum este un regizor care lucrează cu actorii. Lucrurile funcționează împreună. E foarte amuzant că uneori se văd actorul și dansatorul, alteori actorul și regizorul, alteori actorul, coregraful și regizorul, profesorul și regizorul, managerul. Pentru festivalul de dans, de exemplu, Hazard Dance, sunt curator și organizator. Sunt acolo, aleg, decid în cea mai mare parte împreună cu echipa pe care o am și sunt în legătură strânsă cu Mara Tătar, actriță și ea, dansatoare, organizatoare. Lucrăm cu aproape un an de zile înainte pentru festival.
L.P.: Predai la UNATC, ai predat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Cum construiești cu aceste generații, ce înseamnă astăzi dans contemporan, ce înseamnă mișcare scenică, ce înseamnă teatru fizic?
Ș.L.: Tinerele generații sunt blamate, dar eu nu sunt de acord cu asta. Cred că în fiecare generație au existat vârfurile, au existat nesiguranțele, au existat talent și lene pe deoparte, au existat foarte multă muncă și șansă sau neșansă. Fiecare generație își are rostul ei și își are valoarea ei. Cred însă că sunt generații care vin foarte puternic. Văd viitori actori, viitori dansatori, viitori coregrafi, regizori, care au o structură puternică, au un fundament, au discurs, au limbaj, au personalitate artistică și sunt foarte muncitori. Știu că vor face meseria asta și îi susțin. Relația mea cu studenții se bazează mult pe comunicare, pe susținere, pe încrederea pe care le-o dau. E foarte important să aibă încredere în ei, în corpurile lor, în intuiția lor actoricească, în creativitate.
Foto 1:
Ștefan Lupu
Credit foto: Cosmin Kleiner
Foto 2:
Adrian Strâmtu, Alexandru Manea, Tedi Popescu, Ioana Flora, Oana Marinescu, Andrada Oltean, Gia Enache în Zborul, r. Ștefan Lupu
Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu
Credit foto: Ovid Teodoriu
Foto 3:
Ioana Flora și Alexandru Manea în Zborul, r. Ștefan Lupu
Teatrul Dramatic „Eliva Godeanu” din Târgu Jiu
Credit foto: Ovid Teodoriu
