de Anca Bica-Balalau
În Grecia veche, când Olimpiada începea, înceta războiul… Astăzi, evoluția împinge rasa umană în tot mai multe conflicte armate sub atenta regie a unor păpușari știuți și neștiuți…
La Reșița, deși aparent nesemnificativ, „amănuntul” acestor vremuri, Războiul, nu trece neobservat, Teatrul de Vest fiind una dintre instituțiile care prin Festivalul de Teatru New Wave mai pune o bornă a păcii pe imensa scenă a lumii. La fiecare ediție a festivalului mesajul a fost acela al păcii, fie prin prezența a două teatre din Ucraina, fie a unei trupe din Taiwan și, anul acesta, prin invitarea unei trupe de teatru din Israel…
Din păcate, trupa israeliană nu a mai putut onora publicul bănățean din motive de război, de siguranță și nu de resemnare.
Mesajul artiștilor din Israel a fost unul înăbușit de nebunia unor locuri fierbinți de pe planetă, prilej de reflecție pentru toți cei care fac teatru pe timp de pace, așa cum am face dragoste… În loc de o cronică clasică, scriu o cronică de absență pentru un spectacol cu nume fortuit De ce merg prost lucrurile/Why Things Go Wrong de Jiří Šafka, consultant artistic Yoram Karmi, al Companiei Fresco Dance din Israel. Îmi pot imagina spectacolul, aplauzele, spectatorii, emoția… fiindcă teatrul, de 2000 de ani, este o formă de socializare și aș putea spune o socializare vie, în care ne revedem cu sufletul altcuiva, al personajului care ne cheamă la o întâlnire cu noi. Teatrul are un rol nobil, acela de a dinamiza și a mobiliza umanitatea să se înalțe din căderea spre abis. Teatrul poate „ridica” scena, spațiul reprezentației, făcându-l să devină sacru.
Și, totuși, De ce merg prost lucrurile pe marea scenă a vieții? Fiindcă „Suntem niște zei proști, niște zei nemuritori care ne-am uitat destinul”, după cum spunea Constantin Noica, (12 iulie 1909 – 4 decembrie 1987), pe care îl voi cita în continuare: „Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, o mănăstire de maici din Moldova a fost ocupată de trupele sovietice biruitoare. Maicile au căutat refugiu în alte locuri. La întoarcerea lor au găsit în altar un bilet pe care stătea scris: «Comandantul trupelor care au ocupat mănăstirea vă declară că a lăsat-o neatinsă şi vă cere să vă rugaţi pentru sufletul său. De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru!
Rugaţi-vă pentru Alexandru din China, dar nu uitaţi pe fratele Alexandru din Statele Unite; rugaţi-vă pentru cei puternici de pretutindeni, pentru cei ce ştiu, fizicieni, matematicieni, şi supratehnicieni, dar care nu mai ştiu bine ce ştiu şi ce fac, pentru cei ce posedă şi dispun, cu economiştii lor cu tot; rugaţi-vă pentru cei ce rătăcesc prin viaţă fără cultură, dar şi pentru cei ce rătăcesc în cultură; pentru omul European care a triumfat asupra nevoilor materiale, pentru omul modern care va triumfa asupra naturii şi a bunului Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru! Roagă-te şi tu cititorule, căci numele nu priveşte doar pe comandantul trupelor victorioase, ci numele îi priveşte pe ceilalţi fraţi Alexandru, biruitori nesiguri şi ei. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru!»”.
Rugați-vă pentru Teatru așa cum v-ați ruga pentru fratele Alexandru de aici, din Ucraina, din Israel, din Rusia, din Iran… de oriunde.
Într-un recensământ virtual, pe scenă se moare mai frumos ca în viață, pentru că întotdeauna se iese la final la aplauze. Teatrul moare și se naște în fiecare seară, pentru că de peste 2000 de ani este Viul! Frumoasa cultură a teatrului va rămâne vie atâta timp cât vom exista!
Parafrazând zicerea regretatului George Banu: „Suntem puțini, dar venim de la Atena”, cea de-a V-a ediție a Festivalului de Teatru New Wave s-a încheiat sub sloganul: „Suntem ființe culturale, suntem puțini, dar venim de la Reșița!”.
În Grecia veche, când Olimpiada începea, înceta războiul… Rugați-vă pentru Teatru și Pace!
Foto:
Spectacolul Why Things Go Wrong, r. Yoram Karmi
Fresco Dance Company, Israel
Credit foto: Efrat Mazor
