Jurnal de spectator: când seducția devine spectacol-Povestea unei femei fatale de Aldo Nicolaj

de Jessica Sabrina Crainic

A șasea zi de festival. În afara concursului, Teatrul de Artă din Deva propune o comedie despre puterea femeii de a seduce. Timp de două ore spectatorii sunt invitați să asiste la o poveste cu trei personaje, multiple schimbări de decoruri, costume viu colorate și o intrigă ce îi ține cu sufletul la gură până la final.
Eva, personajul principal al spectacolului pozează de la început într-o femeie naivă, încăpățânată și insistentă. Pare prostuță și devine simpatică publicului prin încurcăturile pe care, fără să vrea, le produce. Bruno, un tânăr cunoscut pe plajă, îi cade victimă. Din cauza acesteia va ajunge la spital, apoi în închisoare și la spitalul de nebuni. Cu toate acestea, Bruno se îndrăgostește de ea și este pe cale să-i ucidă soțul, la rugămintea femeii. Finalul este surprinzător și, deși tragic, îi amuză pe spectatori.
Întregul spectacol stă sub vraja Evei. Asemenea personajului biblic, Eva are puterea de a seduce bărbatul pe care și-l dorește. Nu îi aduce un măr, ci o plasă de portocale, dar efectul este același. Bărbatul sedus nu mai poate scăpa din vrajă decât prin moarte. Cei doi bărbați din viața ei se aseamănă prin pasiuni, muzica pe care o ascultă și neputința de a rezista seducției Evei. Faptul că cei doi devin parteneri ca să scape de ea este o urmare aproape firească.
Andreea Pascu, în rolul Evei, reușește să dea viață unui personaj complex, amenințător, dar seducător în același timp. E mereu zâmbitoare, fermecătoare și simte nevoia de a fi iubită și de a i se confirma permanent acest lucru. Filosofia ei de viață vine din felul în care se văd lucrurile atunci când ești la volan: din profil. Este și felul în care au văzut-o soțul și amantul, fără să o cunoască cu adevărat. Această filosofie de viață ascunde un adevăr general valabil: acela că judecăm oamenii superficial și deseori ajungem să regretăm. Eva își impune stilul și modul ei de viață asupra celor doi bărbați: aceștia poartă doar șosete scurte și negre, mobilierul roz amintește de Barbie, parfumul femeiesc pe care bărbații sunt nevoiți să-l folosească, telefoanele de la ora două noaptea, spălatul pe spate cu peria, îmbrățișarea obsesivă și ruperea legăturii cu toți prietenii.
Mario este interpretat de Eugen Pădureanu care joacă rolul soțului gelos, un bărbat cultivat și bogat, prins într-o căsnicie care nu-l face fericit, dar din care nu mai știe cum să iasă. Replicile sale sunt ironice, cu mult umor, parodiind și câteva afirmații ale unui politician contemporan controversat. De la intrarea lui în scenă accentul se mută de la Eva, iar Mario devine personajul central. El domină scena și îi domină și pe ceilalți.
Aurelian Culea este cel care interpretează rolul amantului a cărui viață personală și profesională este distrusă de Eva, dar care trece de la pornirea de a o strânge de gât la o iubire pătimașă. Rămas cu o mișcare reflexă la un ochi în urma accidentului, Bruno nu știe cum să iasă din situația disperată în care se află pentru că Eva îi cere obsesiv să-i ucidă soțul. Nu întâmplător se repetă în spectacol faptul că poartă același nume ca acela al câinelui Evei, pe care aceasta l-a călcat cu mașina. Asemenea câinelui, viața lui Bruno este distrusă tot de Eva și tot de felul în care ea șofează.
Regizorul, Mihai Panaitescu, a introdus în spectacol câteva detalii semnificative. Mașina Evei are numărul de înmatriculare EVA 959, adică „nu era a cincea, era a noua”. Aceasta este replica lui Mario, din final, care îl contrazice pe Bruno, legată de muzica lui Beethoven, de la înmormântarea Evei. Moartea acesteia devenise pentru ei o odă a bucuriei și a libertății. Tot simbol al libertății devin și șosetele viu colorate ale celor doi bărbați pe care și le etalează, simultan, după înmormântare. Ideea de libertate este sugerată și de momentul în care cei doi bărbați vin în fața scenei și privesc visători stelele.
Povestea unei femei fatale este un spectacol care depășește stereotipul și transformă mitul femeii seducătoare într-o reflecție profundă asupra puterii și vulnerabilității. Cu o regie atentă și o interpretare de forță, producția Teatrului de Artă din Deva oferă publicului nu doar o poveste captivantă, ci și un prilej de introspecție. E genul de montare care rămâne cu tine, ridicând întrebări mai degrabă decât oferind răspunsuri.

Teatrul de Artă din Deva
Povestea unei femei fatale
de Aldo Nicolaj
Regia: Mihai Panaitescu
Distribuția:
Eva – Andreea Pascu
Bruno – Aurelian Culea
Mario – Eugen Pădureanu

Foto:
Eugen Pădureanu, Aurelian Culea, Andreea Pascu în Povestea unei femei fatale, r. Mihai Panaitescu
Teatrul de Artă din Deva
Credit foto: Que Productions

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *