de Elena Jebelean
Înainte de a sesiza cuvântul care creează, lingușește sau trădează, înainte de gesturile care apropie, acceptă sau exclud, este muzica lui Cári Tibor. Musicalul Sezon mort sau Povestea Tobiței, pus în scenă la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara, propune un univers tripartit, în care cerul este rezervat micii orchestre. Aceasta imprimă ritmul ce naște parcă întregul spectacol, pulsând în fiecare scenă. Muzica este cea care generează o lume țesută între aparență și esență, o lume în care accentele de lumină-înțelegere se direcționează dinspre individ spre colectivitate și invers. Dinspre cerul muzicii se descinde în purgatoriul deciziilor care, devenind fapte, vor construi, cerc după cerc, infernul. Cu trădătorii în cel din urmă cerc.
În spate, pe scenă, o ușă rotativă cu aripi de sticlă ne amintește că viața este un permanent carusel, că soarta este schimbătoare. Continuată simetric semicircular prin pereți semitransparenți, ușa ne invită într-un rai al consumerismului, clădit pe trei niveluri. Nivelul de mijloc, accesibil tuturor, e scena pe care vor evolua mai ales angajații supermarketului. Femeile de serviciu, în număr de trei, asemeni Parcelor (Éder Enikő, Magyari Etelka, Tar Mónika), manevrând cu dexteritate mopuri-lanterne-microfon, omul de întreținere Czigány (Aszalos Géza), martor înțelept și avertizor necreditabil, asemeni oricărei Casandre, nou-veniții reclamând fel de fel de probleme și angajații ce caută o clipă de respiro – toți populează acest spațiu primitor în care, din când în când, coboară superiorii. Aici se va aprinde mereu o țigară, se vor schimba replici, se vor face confesiuni, se vor clarifica diferende, aici va fi mereu ceva de lucru, ceva de aranjat, ceva de îndreptat. Scara mobilă desenează ascendența, iar cărucioarele de supermarket – manipularea. Pe podeaua acestui spațiu se vor rostogoli perle dintr-un șirag smuls de la gât pentru o iluzorie eliberare.
Un alt nivel, construit lateral, este cel al măcelarilor – zona unde s-ar putea oricând petrece tortura, crima, mușamalizarea. Măcelarii (Czüvek Loránd, Erdős Bálint, Lajter Márkó Ernesztó, Tar Erik) au șorțuri cuprinzătoare, cu dublă față – negru și roșu simbolic. Mereu dincolo de perete, ce se petrece acolo e mai mult ghicit decât știut, dar permanent învăluit într-o aură macabră. Uneori acționează precum călăii, fără sclipire morală, gata să transpună în faptă orice ordin mârșav. Nivelul etajului e cel rezervat managerului, blocat în / ascuns de dosarele, deciziile pe care le ia pentru a nu da faliment. El, Záprel Totya (Molnos András Csaba), e un zeu lingușit de subordonați, care-i închină cântece de slavă și care e îmbărbătat de Irén (Borbély B. Emília), amanta-contabilă, căreia-i masează plin de devotament și recunoștință tălpile obosite.
Actrițele plasate în public asigură implicarea spectatorului-cetățean în judecarea faptelor. Ca un grup de jurați, dar și ca un cor de tragedie antică (Becsey-Imreh Noémi, Foltányi Edina, Grgić Nikoletta, Karsai Dóra), ele își fac vocile auzite și coboară în scenă, la un moment dat, pentru avertismente și concluzii. Ca în mai toate comediile, conflictul derizoriu pare a fi unul semnificativ și, totodată, ca în toate tragediile, conflictul pune față în față caractere puternice în luptă cu forțe ce nu pot fi învinse. Amar, căci ticăloșia, oportunismul, setea de răzbunare sufocă mai de fiecare dată demnitatea, sinceritatea, bunele intenții.
Legenda Tobiței amintește de proverbul „Buturuga mică răstoarnă carul mare”. Declamată de Parce și oglindită în scenă de personajul cu acest nume (Tóth D. Zsófia), ea subliniază că umilințele care nu pot fi înghițite la nesfârșit, sunt transformate în armă pentru restabilirea demnității. Într-o lume a reclamațiilor, straniu este rolul jucat de sistemul de control, bivalent și el, prin ingenuul Masavári Benedek (Jancsó Előd), căutător al adevărului, și prin maleficul, neclintitul dr. Berg Miklós (Mátyás Zsolt Imre), care este interesat doar de fapte. Ei se vor duela și prin vorbe, și la propriu, cu spade, deși coborâseră în scenă similar, pe rând, deus ex machina, din înalturi, încadrați de rame aurite, ca și cum deja ar fi înscriși amândoi într-o glorioasă posteritate. Cea de-a doua ramă, cea din care ia ființă Berg, are forma unei adevărate capsule arhaic-spațiale, cu tron cu tot. Ridicarea lui Berg de pe tron anticipează căderea lui Totya. Trădare până la capăt. Iar cel care nu se trădează pe sine plătește, demonstrând astfel că e un mare curaj a trăi în acord cu valorile morale, în acord cu tine însuți – aproape o nebunie.
Finalul tragic spulberă clișeele societății de consum – marea familie a celor care lucrează împreună, caii putere ai puterii de cumpărare, iubirea dușmanului până la a-l regăsi în tine însuți, comerțul ca vânzare de speranță și încredere unei lumi în pericol, promisiunile care strălucesc în noi. Ursita Parcelor cu peruci de mop, pe care dr. Berg le consideră atât de asemănătoare cu el, pentru că și el are menirea de a face „curat”, se adeverește: înțelegem că această zi e unică, „teribilă și frumoasă” prin răspunsul pe care-l dăm fiecare dintre noi, mânuitori de cuțite, întrebării retorice finale – „Câtă vreme poate rămâne întreg la minte un om care merge prin lume cu un cuțit înfipt în inimă?”.
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara
Sezon mort de Keresztesi József
Regia: Kedves Emőke
Muzica: Cári Tibor
Decor și costume: Albert Alpár
Coregrafia: Baczó Tünde
Dramaturgie: Orbán Enikő
Sound design: Papp Zoltán
Distribuția:
Záprel Totya – Molnos András Csaba
Tobiță – Tóth D. Zsófia
Irén – Borbély B. Emília
Czigány – Aszalos Géza
Helén – Vajda Boróka
Szerén – Vincze Erika
Femei de serviciu – Éder Enikő, Magyari Etelka, Tar Mónika
Masavári – Jancsó Előd
dr. Berg – Mátyás Zsolt Imre
Client – Hegyi Kincső
Măcelari – Czüvek Loránd, Erdős Bálint, Lajter Márkó Ernesztó, Tar Erik
Corul – Becsey-Imreh Noémi, Foltányi Edina, Grgić Nikoletta, Karsai Dóra
Orchestra: Cristian Jurcan, Dragalina Cristian Csaba, Emilian Ionescu, Grigore Teodorescu, Pál Petra, Számtartó Zsolt
Foto 1:
Erdős Bálint, Tar Erik, Lajter Márkó Ernesztó, Czüvek Loránd
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timișoara
Sursa foto: Csiky Gergely Allami Magyar Szinhaz
Foto 2:
Spectacolul Sezon mort, r. Kedves Emőke
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timișoara
Sursa foto: Csiky Gergely Allami Magyar Szinhaz
