de Nona Rapotan
Petru sau zece fără un sfert, de Ioana Dajbog, este textul câștigător al concursului de dramaturgie FOCUS DRAMA cu tema SPAȚIUL DINTRE NOI, proiect cofinanțat de AFCN. Spectacolul regizat de Tudor Dreve a avut premiera în octombrie 2024 la Teatrul de Nord din Satu Mare. Trupa „Mihai Raicu” face cu acest spectacol încă o dată dovada că e parte activă a comunității pe care o servește. Știu, unii (încă) se întreabă ce legătură e între artă (fie ea și teatrală) și a fi în serviciul publicului sau al comunității; de când și până când pragmatismul impune o (anumită) linie directoare dezvoltării unui program repertorial; în realitate, discuția trebuie pusă în alți termeni, pentru că în România teatrele care sunt finanțate din bugetele locale și/sau de stat sunt teatre de repertoriu și atunci când dezvolți un program repertorial e necesar să se țină cont și de aspectul financiar. Spectacolele trebuie să se vândă, aici suntem cu toții de acord, dar contează și ce propui celor care vin la teatru; în 2025 nu mai ai cum să menții discuția doar pe linia esteticii (teatrale), dar nici să propui niște formule spectaculare lipsite de orice consistență și lucrate la limita de jos a bunului-simț.
Petru sau zece fără un sfert este spectacolul care face pace (iertați-mi exprimarea, dar e cu trimitere directă la unul dintre personaje) între generații, dar și între adepții „teatrului adevărat” și cei ai „teatrului social”. Deși textul, așa cum este scris, se încadrează și la categoria „teatru documentar” (pentru că are la bază un caz real și, din păcate, nu singular), Tudor Dreve a ales să dea scenei un spectacol, indiferent din ce unghi ai privi. Ioana Dajbog (actualmente studentă la regie la Sibiu) a terminat studiile teatrale la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, ceea ce a ajutat-o să scrie un text dramatic cu două personaje principale – fiica și tatăl – în jurul cărora se adună celelalte personaje, care câștigă în vizibilitate (și importanță) pe măsură ce le sunt evidențiate rolurile în narațiune. Petru și sora lui mai mare se află într-un loc de joacă, unde se întâmplă un accident nefericit, în urma căruia Petru rămâne fără un sfert dintr-un deget. Tragedia este descompusă pe cele două paliere – cum sunt afectate relațiile între membrii familiei și cum se implică instituțiile statului în rezolvarea cazului (pare neimportant, un copil s-a accidentat și și-a pierdut „doar” un sfert de deget, dar în realitate lucrurile sunt mult mai serioase).
O poveste spusă la persoana întâi singular, vocea care evocă succesiunea de evenimente este cea a fiicei, care suferă și este cel mai mult afectată. Nu doar pentru că a fost martor direct, ci și pentru că e sora mai mare, căreia nu i s-a mai dat atenția cuvenită din momentul apariției fratelui mai mic.
Cu o mamă mai mult absentă și un tată incapabil să gestioneze furiile și crizele de adolescentă ale fiicei (pentru că nu reușește să raționalizeze eficient toate problemele cu care se confruntă), fiica trece prin toate etapele unui ciclu de vindecare, inclusiv cel al depresiei (când a fost la limită să-și ia viața). Chiar dacă textul și spectacolul poartă numele fratelui, Petru, el este mai mult absent din scenă, tocmai pentru că și Tudor Dreve, dar și Ioana Dajbog au vrut să pună accentul pe felul în care se schimbă relațiile dintre oameni atunci când cineva drag sau cineva care face parte din cercul de apropiați suferă un accident sau este victima unor atacuri violente. Ce e important de reținut de aici: niciunul dintre cele două planuri ale poveștii – cel intrafamilial și cel social, în care instituțiile statului sunt neputincioase, inerte și/sau corupte – nu e mai puțin important, dimpotrivă. Cu alte cuvinte, astăzi, dacă vrei să rezolvi o problemă ce pare a fi de ordin personal, fără implicații sociale prea mari, s-ar putea să fie nevoie de o lărgire a orizontului, pentru că fără o bună înțelegere a contextului nu ai cum să rezolvi consecințele.
Foarte bună ideea lui Tudor Dreve de a menține doza de ludic pe tot parcursul spectacolului, pentru că în felul acesta spectatorul nu uită că principalii subiecți ai dramei erau copii atunci când s-a produs accidentul, deci persoane incapabile să se apere, să încerce să rezolve situația pe loc, să găsească soluții (cine s-ar fi gândit că trebuie căutată falanga lipsă?) etc. Reprezentanții instituțiilor de stat – învățătoarea, polițiștii, personalul medical, instanța de judecată etc – sunt anonimi, pentru că poartă niște capete uriașe pe umeri, identice și asexuate. În schimb, membrii familiei – tatăl, mama, fiica – sunt foarte vizibili, cu personalități bine conturate, inclusiv prin elementele de costum. Cu accente caricaturale este prezentat terapeutul (care devine prototipul perfect pentru o seamă de prejudecăți și stereotipuri ce contribuie activ la adâncirea inadaptării și excluderii din mediul social al fiicei.
Foarte bun tandemul Anette Marka – Cătălin Mareș, fiica și tatăl în jurul cărora gravitează toți ceilalți. Doi actori maturi, care și-au asumat personajele ad integrum și care reușesc să poarte spectatorul prin toate etapele transformărilor vizibile sau mai puțin vizibile, consecințe directe ale accidentului lui Petru. Un spectacol de o sensibilitate aparte, care lasă suficient spațiu de introspecție celor din sală, ceea ce contează enorm pentru o posibilă dezbatere pe subiectul „cât de vinovați suntem pentru tragediile celor dragi”. Un debut regizoral, Tudor Dreve, care ne lasă să înțelegem că vom mai auzi despre proiectele lui artistice, cât de curând.
Teatrul de Nord din Satu Mare – Trupa „Mihai Raicu”
Petru sau zece fără un sfert
de Ioana Dajbog
(Text câștigător al concursului de dramaturgie FOCUS DRAMA cu tema SPAȚIUL DINTRE NOI, proiect cofinanțat de AFCN)
Regia: Tudor Dreve
Scenografia: Cosmin Stancu
Coregrafia: Roxana Fânață
Măști: Răzvan Chendrean
Muzica: Vlad Giurge
Distribuția:
Fiica – Anette Marka
Mama/Femeia – Alina Negrău
Tata – Cătălin Mareș
Asistenta/Profesoara – Anca Dogaru
Psihiatra – Bianco Erdei
Avocatul – Cristian But
Vocea lui Petru – Darius Bura (elev voluntar)
Corul de copii – Alina Negrău, Cătălin Mareș, Anca Dogaru, Bianco Erdei,
Cristian But
Foto 1:
Anette Marka și Bianco Erdei în Petru sau zece fără un sfert, r Tudor Dreve
Teatrul de Nord Satul Mare
Credit foto: Süveg Károly
Foto 2:
Bianco Erdei, Anette Marka și Cristian But în Petru sau zece fără un sfert, r. Tudor Dreve
Teatrul de Nord Satul Mare
Credit foto: Süveg Károly
