Interviu realizat de de Anca Bica-Bălălău
Anca Bica-Bălălău: O întâlnire de suflet cu un artist, Oana Liciu Gogu, este ca o sărbătoare, fiindcă face parte din echipa care a dat o altă direcție Teatrului de Vest, ca protagonist al spectacolului Sub apă, după textul lui Ionuț Vișan. Ce v-a determinat să acceptați propunerea regizorului Horia Suru?
Oana Liciu Gogu: Ce ar fi putut să mă determine să nu o accept? Poate doar lipsa timpului. E greu să-ți refuzi bucuria de a lucra cu un asemenea om. Spun om, nu regizor, pentru că am descoperit un om frumos din toate punctele de vedere. Cât despre regizorul Horia Suru, știm cu toții cât de talentat este, fiind și laureat al Premiilor Galei UNITER. Și când ți se propune să faci parte dintr-o echipă cu Richard Balint, Adrian Damian, Cári Tibor, toți laureați ai Premiilor Galei UNITER, cu care am avut ocazia să mai lucrez în trecut, dar și cu tinerele speranțe Theodora Pintilie și Andrei Pleșa, cum să spui nu? Spui Da și ești mândru că faci parte din echipă!
A.B.B.: Dramaturgul, un tânăr actor reșițean, este la debut. După prima lectură a textului ce sentiment ați avut?
O.L.G.: M-am întâlnit cu textul lui Ionuț Vișan în noaptea de 13/14 decembrie. Și, deși îl citeam de pe ecranul unui telefon,
m-a „prins” și nu m-am oprit până nu l-am savurat pe tot. Pot să spun doar „Felicitări, Ionuț, și cu siguranță mi-ar plăcea să fac parte din distribuția unui spectacol pe un text scris de tine!”
A.B.B.: Recenziile, cronicile acestui spectacol sunt pline de elogii. Cum primește un artist cu experiența dvs. aceste aprecieri, deloc puține?
O.L.G.: Sincer? Cu foarte multă modestie și cu la fel de multă bucurie. Atunci când recenziile sunt bune, îți dai seama că ți-ai făcut treaba bine, că te-ai integrat în echipă și că mesajul, trăirile și viața pe care le-ai dat personajului au fost credibile.
A.B.B.: Sunteți absolventă de școală de teatru de Cluj, ca de altfel întreaga distribuție… Credeți că acest lucru a omogenizat echipa?
O.L.G.: Se știe că există o anumită concurență între școlile de teatru. Există un sentiment de mândrie că toți am absolvit la Cluj, dar nu cred că asta ne-a omogenizat, ci mai degrabă caracterele puternice și frumoase ale echipei.
A.B.B.: Vi s-a pus, desigur, de N ori întrebarea –„De ce teatru?”
O.L.G.: Eu nu am visat să fiu actriță. Un accident mi-a frânt aripile (dar asta e cu totul altă poveste) și a trebuit să mă reinventez. La chemarea unei actrițe, pe care o cunoșteam din copilărie, am ajuns pe scena teatrului și am văzut că pot. Și am zis – „De ce nu?!”. Așa că fac teatru pentru că pot, încă mai pot, și pentru că îmi place.
A.B.B.: „Ca să scrii bine, trebuie să suferi!”– spunea Feodor Dostoievski. Putem parafraza ca să joci bine, trebuie să suferi?
O.L.G.: Nu neapărat. Teatrul la noi se bazează mult pe sistemul lui Stanislavski, o metodă complexă pentru interpretarea unor personaje credibile. Aș spune că atunci când există iubire, durere, adevăr și credință, acțiunile sunt autentice și credibile. Eu cred că teatrul se face și cu durere și cu bucurie, dar și cu ură și iubire.
A.B.B.: Cine este personajul care conduce lumea? Ce caracteristici are, gândindu-ne la operele lui Shakespeare, Cehov, Cervantes sau chiar Caragiale?
O.L.G.: Nu știu cum să răspund la această întrebare. Habar n-am cine este păpușarul care mânuiește sforile marionetelor, așa că nu am cum să-l compar cu unul dintre eroii acestor mari autori. Pot spune doar că putem alege dacă vrem sau nu să fim marionete!
A.B.B.: „E boala vremii noastre când nebunii îi conduc pe orbi! Nimic nu va veni din nimic. Viața este o umbră trecătoare, un biet actor care se împăunează și se agită atâta timp cât e pe scenă şi despre care, apoi, nu se mai aude nimic, dar… continuă, lașii mor de mai multe ori înaintea morții lor.”– perora marele Will… Care este rolul Teatrului în viața Cetății?
O.L.G.: Este o formă de artă care înseamnă educație și divertisment în același timp. Îți oferă posibilitatea de a empatiza cu suferințele sau bucuriile personajelor. Teatrul are un limbaj universal ce unește culturi și popoare. „Scopul teatrului dintru-nceputuri și până acum a fost și este să-i țină lumii oglinda-n față” (Hamlet).
A.B.B.: „Sunt slabi cei cruțați de suferință, atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu e pierdută”. Ce vă dă speranță?
O.L.G.: Fiecare răsărit de soare! Și generația aceasta tânără care se ridică și începe să fie preocupată de tot ceea ce o înconjoară.
A.B.B.: „Cultura este, sau ar trebui să fie, un anumit mod de a iubi lumea și de a spera”, spunea O. Paler. Poate de aceea Cultura face diferența… Iisus a fost primul învățător al nostru și ne-a dat iubirea în ADN, aș spune. Ce-i împiedică pe oameni să fie fericiți? Ce crede un artist?
O.L.G.: Faptul că mulți dintre noi nu realizează cât de norocoși suntem că vedem soarele dimineața, că ne putem bucura de frumusețea unei flori, de zâmbetul unui copil, de prietenia unui animal de companie. Omul vrea din ce în ce mai mult și nu realizează, de fapt, cât de multe are decât atunci când le pierde. Eu cred că analizând ceea ce avem în comparație cu cei ce nu au, realizăm cât de recunoscători ar trebui să fim și cât de puțin ne trebuie ca să fim fericiți.
A.B.B.: Sunt un simplu ostaș în turma clipei… Vă mulțumesc pentru acest dialog și vă urez succes. Ca actor, mamă, cetățean, ce mesaj aveți pentru colegii de breaslă și pentru cititorii noștri?
O.L.G.: În momente de criză ale societății, Teatrul joacă un rol fundamental: criza poate crea anticorpi care să îndrepte lumea spre lucrurile mai sigure, iar cultura este unul dintre acestea. Teatrul rămâne pururi provocator, bogat, prin el însuși. Teatrul nu va dispărea, va fi mereu în căutare. Iar noi, actorii, suntem într-adevăr ostașii clipei care mențin pacea în sufletele spectatorilor sub comanda Măriei Sale Teatrul!”.
Foto 1:
Regele, bufonul și domnii șobolani, r. Muriel Jakab Manea
Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroșani
Credit foto: Klu Photography
Foto 2:
Oana Liciu Gogu, în Sub Apă, r. Horia Suru
Teatrul de Vest Reșița
Credit foto: Ovid Teodoriu
