interviu realizat de Anastasia-Petra Roiban
Anastasia: Aș vrea să intrăm puțin în pielea fiecăruia dintre voi, așa că încep cu întrebarea: ce v-a determinat să intrați în lumea teatrului?
Alesia: Pentru mine, teatrul a reprezentat întotdeauna un loc magic și special. Încă din copilărie, atunci când mama mă ducea la spectacole de teatru, până în prezent, când am ajuns să joc. Mereu am considerat că pe scenă ai o putere nemărginită de a te cunoaște pe tine însuți, dar și de a face publicul să se simtă extraordinar. Cred că nu există un moment în care am descoperit teatrul, deoarece acesta a făcut mereu parte din mine, așteptând să fie descoperit…
Andrei: Eu nu pot spune că fac parte din lumea teatrului încă, deoarece abia acum, datorită clubului de teatru, mă pot îndrepta spre această vocație. Dar dacă mă întrebi ce mă atrage la teatru, ți-aș răspunde că magia unei povestiri în timp real este ceva ce trebuie văzut și simțit, iar energia actorilor și sentimentele pe care aceștia le transmit pe scenă sunt ceva uluitor.
Emilia: Pentru mine teatrul este o artă complexă, dar și simplă în același timp, este o formă de artă foarte importantă deoarece este o modalitate de a învața, îți comunică lucrurile importante într-un mod simplu, care nu te intimidează.
Timea: Eu sunt o persoană cu înclinații artistice, tot timpul mi-au plăcut muzica, dansul, arta în general. Teatrul, deși este o artă care a început să mă atragă relativ recent, a devenit rapid una dintre favoritele mele. Undeva prin clasa a patra, chiar înainte să înceapă pandemia, am mers cu mama la Mamma Mia în Timișoara, cu Loredana Groza în rolul principal. Să spun că m-a marcat ar fi prea puțin. Am rămas uimită, în mintea mea nu exista amestecul dintre teatru și canto. Am fost la atelierul de teatru din toamnă și când am auzit de ideea de club de teatru al școlii am fost foarte încântată.
Alexandra: Când eram în gimnaziu, pe la vârsta de 9 ani, am început să devin interesată de tot ce ține de domeniul actoriei. Tata se uita adesea – și televizorul era mereu pornit – la orice gen de spectacole, de la acțiune la comedie, dar eu una eram atrasă mai mult de emoțiile pe care actorii le transmiteau și de personajele pe care le întruchipau, așa că m-am interesat mai mult de lumea teatrului. Acest lucru m-a determinat să încerc să intru în acest univers plin de creativitate.
Iasmina: Având rude interesate de teatru, am fost adesea invitată sau, uneori, obligată să merg la spectacole de teatru mult așteptate de familie. Deci încă de mică, având înclinații artistice, am fost oarecum atrasă de scenă, și cu cât vedeam mai multe spectacole în mediul online, cu atât mai mult îmi doream să pot face și eu ce făceau actorii.
Oana: Când eram mică, mama m-a dus la multe spectacole de teatru pentru copii. Țin minte că în multe weekenduri mă trezeam de dimineață cu mult entuziasm și mă pregăteam. Mereu mi-a plăcut teatrul, emoțiile sunt trăite la maximum și plec mereu cu voie bună din sală. Anii au trecut, eu am crescut, dar pasiunea pentru teatru nu a fost uitată, ba din contră, acum îmi place mai mult ca oricând și de asta am decis să mă implic și în acest club de teatru înființat în școala unde învăț, Colegiul Național „Traian Lalescu” din Reșița.
Maria: Îmi aduc aminte și acum cum a început dorința asta a mea de a juca pe scenele României, plăcerea mea „nevinovată” de a vedea fiecare piesă de teatru care apărea în orașul meu. Când eram mică, mama avea un contract cu teatrul din Reșița, mergea să îi ajute și să îi învețe să danseze pe actori. O rugam mereu să mă ia și pe mine, îmi plăcea să stau pe rândul din față, uitându-mă la exercițiile de dicție sau pregătirea pentru repetiție a actorilor. Din acel moment am știut că nu este o simplă pasiune și că îmi doresc să fac ceva pe viitor în acest domeniu.
Anastasia: Pot spune că am descoperit teatrul recent, am realizat într-o zi cât de multe nu știu despre tot ce înseamnă teatrul, așa că am început să merg la spectacole, să citesc cronici și interviuri. După aceea am avut oportunitatea de a participa în cadrul unor ateliere organizate de Teatrul de Vest și am văzut că pot iubi tot ce ține de această artă, și așa m-am și înscris și în acest club. În momentul de față, teatrul este cel care mă „hrănește”, îmi aduce fericirea necesară și este lumea în care evadez când am zile grele.
Anastasia: Alesia, având în vedere că faci teatru de la 9 ani, care crezi că este experiența ta legată de acesta?
Alesia: Mereu am fost o fată foarte curioasă, căreia îi plăcea să viseze și să nu lase nicio oportunitate de a afla ceva nou să treacă pe lângă ea, iar avându-i alături pe părinții mei, am practicat diverse activități extrașcolare. Astfel, încercând să îmi descopăr pasiunile, mi-am dat seama cu ușurință că sportul nu este făcut pentru mine (sau poate că eu nu sunt făcută pentru el…) și a rămas să mă concentrez pe teatru și muzică, unde simțeam că îmi este locul. Încă de la vârsta de 9 ani, particip la cursurile de teatru desfășurate la Palatul Cultural din Reșița, unde, am învățat să ascult și să fiu ascultată, m-am dezvoltat, dar, mai presus de toate, am învățat ce înseamnă să fii pe scenă, și cunoscând acest sentiment, am știut că acolo îmi este locul. Prin clubul de teatru înființat la CNTLR, îmi doresc să dăruiesc din ceea ce înseamnă să fii actor, să simți la maximum emoțiile de pe scenă, să asculți, dar și să fii ascultat.
Alesia: Alexandra, de ce crezi că tinerii nu mai merg la teatru?
Alexandra: Eu una consider că acesta este un subiect mai complex. Unii adolescenți nu mai sunt atrași de mersul la teatru deoarece consideră această industrie prea plictisitoare, alții socotesc privitul spectacolului online o variantă mult mai lipsită de efort. Sunt de părere că orice persoană poate găsi voința de a merge la un spectacol de teatru, cât timp găsește și i se oferă unul care să fie pe gustul său.
Alexandra: Oana, care crezi că este legătura dintre teatru și viața reală?
Oana: Consider că legătura dintre viața reală și teatru este una foarte strânsă. Prin teatru, sunt puse în evidență situații din viața reală, interpretându-le și amplificându-le pentru a intensifica mesajul, pentru a sensibiliza sau pentru a amuza spectatorii. Spectacolele de teatru transmit multe emoții în care spectatorii se pot regăsi sau au ocazia să se pună în diferite situații prezentate în povestea de pe scenă. De asemenea, spectacolele de teatru abordează subiecte de actualitate sau istorice, prezentând diferite aspecte ale vieții sociale. Astfel, iubirea sau conflictele sociale se regăsesc în multe spectacole.
Oana: Emilia, crezi că orice școală are nevoie de un club de teatru? Dacă da, de ce?
Emilia: Întrucât teatrul te ajută să te cunoști mai bine și îți oferă posibilitatea să intri în contact cu oameni noi, cred că fiecare școală ar trebui să aibă un club de teatru. Teatrul te încurajează să ieși în afara zonei tale de confort și stimulează dezvoltarea personală.
Emilia: Anastasia, ca redactor junior care face parte și din acest club de teatru, ce așteptări ai de la el?
Anastasia: Hmm, păi e simplu. Doresc ca acest club de teatru al Colegiului Național „Traian Lalescu” să aibă cât mai mulți participanți si să putem face împreună exerciții specifice, ca mai apoi poate chiar să punem în scenă un spectacol. Cu pași mărunți, e clar că ne vom apropia de obiectiv, dar pentru mine e deja o reușită doar pentru că văd tineri care sunt interesați de teatru.
