175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu!
de Anca Bica-Balalau
Începând din 2011, la 15 ianuarie sărbătorim ziua de naştere a lui Mihai Eminescu şi Ziua Culturii Naţionale Române. În fiecare an, acest eveniment are loc ca un omagiu adus personalităţilor emblematice şi valorilor României.
Opera lui Mihai Eminescu trebuie privită, pe de o parte, ca model pentru cultura noastră, pe de altă parte, ca reinterpretare şi continuă raportate la elementele identitare naţionale.
Miron Cristea, primul Patriarh al României, plecat din scaunul episcopal de la Caransebeș, a realizat prima lucrare academică dedicată marelui poet Mihai Eminescu, în anul 1895, pe când se numea Elie Cristea, tânăr doctorand care absolvea studiile de filosofie şi filologie modernă la Budapesta cu o teză intitulată: Eminescu, viaţa şi opera. Studiu asupra unor creaţii mai noi din literatura română. În cuprinsul ei a fost numit pentru prima dată „Luceafărul Poeziei Româneşti“.
Viaţa lui Eminescu nu este prezentată encomiastic, ci realist. Obiectiv. Nu sunt trecute cu vederea episoade mai puţin fericite, prezentate decent, fără a găsi justificări inutile. Specific metodei de lucru a autorului acestei teze este prezentarea unor versuri scrise de Eminescu alături de anumite detalii biografice. Este prima teză de doctorat asupra lui Eminescu din întreaga literatură. Şi una izbutită, în care se afirmă despre Eminescu că „a filtrat şi a scos din limba română esenţa ei de frumuseţe, divinul, inefabilul. Nimeni n-a conjugat, aşa cum a făcut-o el, cuvântul cu gândul şi cu simţirea, făcându-le să respire simfonic şi să fie în acelaşi timp muzică şi înţelepciune. Eminescu ne-a învăţat ce poate limba română şi ce putem fi noi prin limba noastră”.
Poetul Nichita Stănescu afirma că Eminescu este ,,fondatorul limbii literare și noi toți de la el ne tragem”, că Eminescu, a fost un mare artist, care a făcut „ca arta să nască în toți”.
„De fapt, Eminescu, el de ce este cel mai iubit și cel mai drag și iată că nu trece o zi într-un fel sau altul să nu-i amintim numele. Pentru că el ne-a ajutat pe toți să ajungem la o înțelegere a Luceafărului, la înțelegerea tragică, dar olimpiană a acelui «Nu credeam să învăț a muri vreodată»”, susținea Nichita.
Eminescu şi Banatul de Munte
Teatrul Vechi din Oraviţa, care poartă azi numele lui Mihai Eminescu, este cel dintâi edificiu din spaţiul culturii române actuale ridicat pentru a găzdui montări de spectacole teatrale şi muzicale.
Teatrul este monument de istorie şi arhitectură, organizările construcţiei şi ale faţadei, ale spaţiului interior, butaforia păstrând amprenta barocului târziu sau barocul vienez.
Între 1889-1890 teatrul vechi al Vienei este dezafectat şi demolat astfel că valoarea teatrului din Oraviţa, copie la scara 1/6 a acestuia, sporeşte, dobândind şi importanţa modelului care nu mai există. A fost o instituţie europeană pentru că, mai ales până la 1918, dar şi în perioada interbelică, foarte multe trupe de teatru și de muzică de pe continent vin să monteze spectacole.
Teatrul este legat de personalitatea poetului Mihai Eminescu, prezent aici cu trupa de actori Mihail Pascaly din România Vechiului Regat, la sfârşitul lunii august 1868 şi de personalitatea marelui compozitor George Enescu, acela care a concertat aici, la 5 noiembrie 1931.
Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., pe când poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia, Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Patru fotografii cunoscute şi certificate cu Eminescu există până la această dată.
Acestea sunt: cea din tinerețe, făcută la 20 de ani, la Praga, în 1869, de fotograful Jan Tomás, cea extrasă din tabloul Societăţii Junimea, datând din 1878 şi realizată de Franz Duschek în Bucureşti, în studioul său de pe strada Franklin, cea de a treia, din studioul lui Nestor Heck de la Iaşi, facută în 1884 si ultima, cea realizata de Jean Bielig la Botoşani, în 1887, cu Eminescu la 37 de ani. Originalul celei de a treia fotografii, din care a fost decupat Eminescu, pentru posteritate, la cererea prietenilor săi cu care s-a fotografiat, îi cuprindea pe profesorul A.C. Cuza, compozitorul Wilhelm Humpel şi poetul Petru V. Grigoriu.
Versiunea publicată prezintă în oval o prelucrare a originalului via Basarabia-Bucovina.Info, fotografiile fiind preluate de la Memorialul Ipotești. O altă variantă a fotografiei realizate în tinereţe la Praga îi aparţine unui pictor-fotograf din Iaşi – Bernhard Brand Pictor si Photographe in Iassy – dar este vorba de o carte poştală retuşată. Le prezentăm pe toate mai jos urmând se revenim cu o postare despre fotografiile cu familia Eminescu dar şi cele false cu Mihai Eminescu.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Mihai Eminescu a văzut lumina zilei acum 175 de ani pe 15 ianuarie 1850 și a plecat în veșnicie la vârsta de 39 de ani, pe 15 iunie 1889, acum 136 de ani, în condiţii dubioase şi interpretate diferit, la ora 3 dimineața, în Casa de Sănătate a doctorului Şuţu. A fost înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu, iar sicriul a fost dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
Poetul nostru național, Mihai Eminescu, este o conștiință de cultură deschisă către români, un reper către eternitate!
