de Daria Ancuța
Citind argumentul curatorial care a prefațat cea de-a treizeci și patra ediție a Festivalului Național de Teatru (18-27 octombrie 2024), aflată sub semnul Dramaturgiilor posibilului, mi-au atras atenția două dintre criteriile care au ghidat demersul echipei de curatori, formată din Mihaela Michailov, Călin Ciobotari și Ionuț Sociu. Primul dintre aceste criterii este Principiul reprezentativității – „Deși câmpul teatral românesc nu este încă predispus la echilibrări structurale pe teme de gen sau vârstă, am căutat să compensăm situația din teren cu o atenție sporită pentru o cât mai onestă reprezentativitate. Am promovat vitalitatea creativă vibrantă și energiile rafinate ale maturității, în cazul creatorilor ajunși la o împlinire a carierei lor. Totodată, am încercat să ne apropiem de un echilibru acceptabil în ceea ce privește raportul creatori – creatoare. Insistăm pe acest principiu în speranța că, odată conștientizat și aplicat sistematic, el va funcționa de la sine într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.” Cel de-al doilea este rezumat prin sintagma Geografii de creație – „Așa cum se poate observa în tabloul general al spectacolelor ce vor fi prezentate în FNT 2024, numărul spectacolelor produse în teatre din București nu depășește o treime din numărul total. Am considerat acest raport ca fiind rezonabil, apt de a scoate din discuție un eventual centrism curatorial, captiv în formula centru – orașe „de categoria B”, ca să parafrazăm titlul unui spectacol din stagiunea actuală. În același timp, am păstrat un criteriu de reprezentare regională, încercând să punem în valoare diversitățile geografic-teatrale.”
Țin să citez argumentele celor trei curatori tocmai pentru că existența unui astfel de argument nuanțat și stratificat s-a dovedit esențială pentru transparentizarea procesului de selecție care a stat la baza ultimelor trei ediții ale Festivalului Național de Teatru. Pentru a înțelege declinările concrete ale acestor două criterii curatoriale în selecția FNT 2024, articolul de față propune o analiză statistic-dramaturgică a prezenței teatrelor din vestul României în ediția din acest an a festivalului. Un astfel de studiu de caz, întreprins pragmatic și riguros, deși infinit mai rece decât o analiză critică, evidențiază noi unghiuri din care putem privi poziționarea geografic-teatrală a vestului în peisajul național.
Pentru început, să numărăm… Dintre cele 31 de producții care s-au aflat în Selecția spectacolelor din România, 12 spectacole reprezintă producții sau co-producții ale unor teatre din vestul țării (în ordine alfabetică):
A DOUĂSPREZECEA NOAPTE SAU CUM DORIȚI de William Shakespeare (regie: Botond Nagy, Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca);
LUMÂNĂRILE DREPTĂȚII de Csaba Székely (regie: Aba Sebestyén, Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Tompa Miklós”);
MARIA STUART de Friedrich Schiller (regie: Diego de Brea, Teatrul Maghiar de Stat Cluj);
NEÎNȚELEGEREA de Albert Camus (regie: Bobi Pricop, Teatrul Național „Radu Stanca”, Sibiu);
PERICLES de William Shakespeare (regie: Philip Parr, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, Timișoara);
PIETONUL AERULUI de Eugène Ionesco (regie: Gábor Tompa, Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca);
RABBIT HOLE de David Lindsay-Abaire (regie: Vlad Cristache, Teatrul „Regina Maria”, Oradea);
SIDY THAL de Thomas Perle & Clemens Bechtel (regie: Clemens Bechtel, co-producători: Teatrul German de Stat Timișoara și Teatrul Evreiesc de Stat București);
TEOREMA de Pier Paolo Pasolini (dramatizare și adaptare: Yann Verburgh; regie: Eugen Jebeleanu; Teatrul Național „Radu Stanca”, Sibiu);
VICTIMELE DATORIEI de Eugène Ionesco (regie: Radu Iacoban, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara);
WOYZECK de Georg Büchner (regie: Hunor Horváth și Edith Buttingsrud Pedersen, Teatrul Național „Radu Stanca”, Secția Germană, Sibiu);
ZEIȚE DE CATEGORIA B de Alexandra Felseghi (regie: Andrei Măjeri, co-producători: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani).
Parte din conceptul curatorial extins al FNT 2024 au fost și modulele FNT educațional și Focus: 12 Spații Independente/Private din București și din țară. Dintre cele 10 spectacole reunite în FNT educațional, unul singur a fost produs de un teatru din vestul țării:
HARTA LUI ELIAN de Angela Ioan și Nicoleta Lefter (regie: Nicoleta Lefter, Teatrul GONG, Sibiu).
Nu în ultimul rând, 5 dintre cele 12 spectacole reunite în modulul dedicat spațiilor independente reprezintă producții ale unor teatre din vest:
ADUNAREA GENERALĂ A LOCATARILOR de Ovidiu Mihăiță (regie: Ovidiu Mihăiță, Auăleu, Timișoara);
FOAMEA de Charalampos Yannou (regie: Alina Ilea, Teatrul Basca, Timișoara);
MUTAT DE LA NOI de Bogdan Sărătean (regie: Bogdan Sărătean, co-producători: Bis Teatru Sibiu & Prin Banat Timișoara);
RAȚA! de Cleopatra Constantinescu (regie: Dragoș Alexandru Mușoiu, Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca);
VOIAM SĂ MĂ REVOLT CU VOI de Bódi Attila (regie: Sebestyén Aba, Studio Yorick Târgu-Mureș, cu sprijinul Teatrului Național Târgu Mureș – Compania „Tompa Miklós”).
Dacă privim dincolo de cifre și luăm în considerare supratema Dramaturgiilor posibilului, prezența consistentă a vestului în FNT 2024 denotă o reală diversitate estetică și o îmbucurătoare efervescență dramaturgică. Balanța raportului creatori-creatoare rămâne înclinată în favoarea creatorilor, însă criteriul reprezentării echilibrate se reflectă mai bine în ceea ce privește alegerea textelor.
Spectrul opțiunilor regizorale este unul cât se poate de larg. În A douăsprezecea noapte sau Cum doriți, regizorul Botond Nagy alege să reconfigureze piesa shakespeariană într-o estetică vizuală ultra-contemporană, opțiune care se dovedește incitant de analizat în paralel cu montarea aceluiași text de către regizorul Andrei Șerban, la Teatrul de Stat Constanța (spectacol prezent, de asemenea, în selecția FNT 2024). Interesantă este și apetența constantă a doi regizori din generații diferite (Radu Iacoban și Tompa Gábor) pentru dramaturgia ionesciană, semn că ceva din absurdul universurilor lui Ionesco rimează, în continuare, cu absurdul lumii de astăzi. Prin adaptarea și dramatizarea Teoremei lui Pasolini, duo-ul Jebeleanu – Verbugh pune bazele unei construcții spectaculare impresionantă din punct de vedere vizual, care valorifică poezia corpurilor și forța descătușată a sexualității pure.
Dramaturgia contemporană reprezintă, de asemenea, un teren fertil pentru regizori și regizoare. Pornind de la piesa Rabbit Hole, distinsă cu premiul Pulitzer pentru dramaturgie în anul 2007, Vlad Cristache construiește un spectacol care explorează doliul ca experiență care poate uni sau dezbina o familie. În Zeițe de categoria B, regizorul Andrei Măjeri și dramaturga Alexandra Felseghi valorifică forța istoriilor personale ale celor trei actrițe din distribuție. În Harta lui Elian, Nicoleta Lefter mizează pe dimensiunea educațională a unui subiect aproape deloc explorat în teatrul românesc – dislexia. Având la bază piesa de tip coming of age a Cleopatrei Constantinescu, spectacolul Rața!, regizat de Dragoș Alexandru Mușoiu, continuă tradiția montării textului câștigător din rezidența de creație Drama 5, organizată anual de Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca, și reconfirmă importanța unui astfel de demers în descoperirea și cultivarea unor voci dramaturgice fresh.
O privire retrospectiv-panoramică îndreptată către ediția de anul acesta ne demonstrează că vestul a fost o prezență marcantă pe harta FNT 2024. Spectacolele produse de teatrele din vestul României, aflate în selecția ediției cu numărul 34 a festivalului, se remarcă prin diversitatea de preocupări, abordări stilistice și prin paleta largă de registre – de la dramaturgie clasică la dramaturgie contemporană autohtonă și internațională, de la adaptări și dramatizări la reconfigurări experimentale. O imagine pe cât de pestriță, pe atât de revelatorie pentru dinamica dramaturgiilor prezentului.
