de Daniela Șilindean
Petrecerea de nuntă propune un cadru pe care îl recunoaștem din recente puneri în scenă sau din filme (de pildă, Aniversarea, Perfect strangers) – o petrecere – în acest caz de nuntă – în care ies la iveală tare ale personajelor, istorii de familie ce au stat ascunse de ochii lumii: vechi iubiri ilicite, trădări actuale știute sau nebănuite, infidelități consimțite, schimburi de priviri cu substrat – totul rostit în replici rapide, ceea ce imprimă dinamică montării.
Textul pe care îl propun Marie-Louise Bischofberger și Dominic Gould pleacă de la scrierile lui Guy de Maupassant și extrage de acolo personaje pe care le transmută, păstrează teme și sâmburi de text și de situație pentru a crea un univers coerent în care personajele defilează cu bune și mai ales cu rele pentru a da măsura naturii umane. Sunt puse laolaltă istorii care explorează dragostea, trădarea, falsa mărire, deșertăciunea, materialismul, încrederea oarbă și cea înșelată în mod repetat. Unele personajele sunt credule, altele uneltitoare sau lascive. Unele s-ar dori învăluite în mister, însă confesiunile voite sau provocate dezvăluie caractere șubrede, dorințe mârșave, comportamente josnice și manipulative. Sub masca veseliei și a provocărilor nevinovate, personajele vorbesc (și despre) ele însele. Nu numai invitații ascund povești care se înlănțuie, ci și personalul angajat – plin de resentiment, un tânăr se simte nedreptățit și îl va confrunta pe mire în legătură cu originea sa, iar mama lui aduce în scenă istoria bijuteriei de împrumut (false, aveam să aflăm), purtate din pricina unor ambiții ieftine pentru care plătește de o viață. Cauza e lesne de întrezărit: frustrări și orgolii, dorința de a aparține unei lumi care e plină de sclipici și de grandoare iluzoriu întreținute. Dar și de noroi. Mugurii mucegaiului stau ascunși în aproape fiecare gest. Pe rând, toate personajele ajung în lumina reflectorului, făcându-ne părtași la masa adevărurilor rostite prea rar în gura mare și nicidecum în public. Există rezoneri care transmit cu franchețe adevăruri, când la adăpostul paharelor de alcool, care dezleagă limba, când la adăpostul anilor și al nonșalanței dobândite odată cu ei.
Atmosfera pe care gazda, Lise Ramponneau (Claudia Ieremia), mama miresei, și-ar dori-o destinsă stă sub semnul dezvăluirilor. Secret după secret, ca într-o construcție de domino, fiecare replică pare să atragă un nou episod personal tăinuit din viața invitaților. Defilează prin intermediul confesiunilor: vechi iubiri, infidelități. Spectacolul are umor în replici și prin interpretările actorilor. Lise Ramponneau încearcă să păstreze aparențele, însă își dorește împlinirea unei idile cu Lormerin (Romeo Ioan). Decadența cuplului de baroni este subliniată. Baronul d’Hubières (Matei Chioariu) își cultivă morga, Baroana d’Hubières (Cristina König) pare dispusă la cuceriri și flirturi. Garelle (Ion Rizea) îi lansează priviri și nu ratează nimic din comportamentul fără perdea al aristocratei. Jeanne de Chantever (Alina Ilea) pare o devoratoare de bărbați, iar actualul soț, Louis de Chantever (Teodor Cauș) un supus care nu îi iese din cuvânt. Pierre Loisel (Darius Zet) e resentimentarul revoltat, Roland Loisel (Cristian Szekeres) e obedientul soț care își sacrifică viața pentru vanitatea soției sale, Justine Loisel (Ana-Maria Pandele). Scriitorul (Cătălin Ursu) are și funcția de liant între scene, introduce personajele și aparteurile, iar Yvette (Ana Maria Cojocaru) este personajul efervescent cu rol de hârtie de turnesol. Mireasa (Cristina Rotaru) are aerul unei victime perfecte – personajul cel mai credul-sentimental. Până la un punct, și proaspătul său soț (Marin Lupanciuc) are alura celui mai ingenuu personaj. Finalul spectacolului e însă extrem de edulcorat. Mirele e sustras în plină petrecere de un tainic răvaș. Miresei îi spune doar că trebuie să ajute numaidecât un prieten. După o lungă așteptare, aflăm că ibovnica mirelui tocmai a dat naștere, pe patul de moarte, copilului său. Cu el în brațe, revine printre invitați, care îl primesc cu generozitate, iar soția îl acceptă pe loc, fără vreo întrebare. Petrecerea de nuntă se încheie cu falsa impresie că toate sunt acoperite și acceptate.
Teatrul Național „Mihai Eminescu” Timișoara
Petrecerea de nuntă de Marie-Louise Bischofberger și Dominic Gould, după operele lui Guy de Maupassant, traducerea Codruța Popov
Cu: Claudia Ieremia, Cătălin Ursu, Ion Rizea, Ana Maria Cojocaru, Romeo Ioan, Ana-Maria Pandele, Alina Ilea, Matei Chioariu, Cristina König, Cristina Rotaru Chiperi, Marin Lupanciuc, Cristian Szekeres, Darius Zet, Teodor Cauș
