– răspunsurile unor directori de teatru, de Cristina Enescu
Cu toții avem doar 24 de ore la dispoziție și „tone” de lucruri de făcut, plus nenumărate forme de divertisment care concurează pentru atenția, timpul, banii, energia noastră. Teatrul, această formă de artă performativă străveche, se adaptează vremurilor și propune astăzi multe tipuri de spectacole, destinate multor categorii de public (de diferite vârste, din zone și din medii social-culturale diferite). Este oare suficient, pentru a menține vie conexiunea cu publicul?…
Am întrebat directori de teatru (de adulți, de copii și tineret, independent) din zona de vest a țării ce cred și ce văd, din experiența personală și a teatrelor pe care le conduc, despre nevoia de teatru de astăzi. Frumusețea constă în varietatea argumentelor și a perspectivelor din care, da, și astăzi teatrul este necesar, binefăcător, binevenit, nu doar o formă de divertisment între multe altele.
Vă invităm să citiți așadar răspunsurile a 7 directori de teatre la întrebarea: Mai avem nevoie de teatru în cotidianul nostru plin de urgențe, crize și anxietăți? De ce, pentru cine? Întrebarea v-o adresăm însă și vouă, ca punct de pornire, eventual, pentru un dialog cu creatorii de teatru, sau chiar în cadrul cercului sau al comunității voastre, și poate ca un imbold de a (re)descoperi teatrul astăzi, în mijlocul lumii noastre agitate și a dispozitivelor noastre electronice, în diferitele sale propuneri, spații și proiecte.
Florin Ionescu, Teatrul de Vest, Reșița:
Crize au fost tot timpul de-a lungul istoriei umanității, iar perenitatea teatrului se datorează adaptabilității sale. Nevoia de teatru se schimbă. Teatrul se schimbă, într-un context încărcat de stres, el își pierde funcția de provocator la reflecție. Publicul nu mai caută un declanșator la gândire profundă, ci să își pună pe pauză gândurile, să se deconecteze. Cu toate astea, cred că trebuie să luptăm pe cât se poate să conservăm această artă, singura (momentan) care nu se poate împlini fără oameni reali și interacțiune fizică.
Mihai Panaitescu, Teatrul de Artă, Deva:
Vorba lui Toma Caragiu, „se poate trăi fără teatru, dar e păcat”. Mai e însă nevoie de el astăzi? Cu siguranță da, deși e o luptă permanentă cu prostia, cu intoleranța, cu lipsa de educație, mai nou și cu dispozitivele electronice, mai ales cu TikTok. Adesea desconsiderat, TikTok-ul a devenit o necesitate pentru mulți, un dușman veritabil al teatrului și culturii. Teatrul are marele avantaj de a fi cel mai bun vehicul de transmitere a trăirilor umane. Dacă se ia curentul – gata cu telefonul, internetul, social media; teatrul însă e viu, e live.
Nu cred în teatrul pentru toți, e inutil să te adresezi cuiva lipsit de noțiuni esențiale sau care e analfabet funcțional; mesajul teatrului nu va fi asimilat. Se încearcă, din păcate, o coborâre a ștachetei, pentru a ajunge inclusiv la publicul de TikTok, dar eu văd în asta un fel de manelizare a spațiului teatral. Cred că nu e benefic, ci doar un amuzament ieftin de moment, care nu creează cultură ci adesea doar vulgaritate. Dar teatrul va învinge, pentru că vor exista mereu minți luminate care vor educa oamenii.
Laurențiu Pleșa, Teatrul pentru Copii și Tineret „Merlin”, Timișoara:
Avem nevoie de teatru pentru umanitatea noastră. În pandemie a fost foarte clar cât de necesare sunt artele spectacolului, chiar și în online. Teatrul e un spațiu unde oamenii își pot da frâu liber emoțiilor și își pot pune întrebări, unde se nasc emoție și empatie, iar asta unește oamenii și creează dialog. E mai mult decât divertisment, e un spațiu viu unde se întâlnesc realitatea cu fantezia pentru a ne îmbogăți sufletește pe toți, artiști și public.
Teatrul și educă, iar miza noastră este de a forma publicul tânăr pentru teatrul „de oameni mari”. De asemenea, e bine ca arta să coboare în stradă, în școli, în spații neconvenționale (cum s-a văzut și în Capitala Culturală 2023). Pentru publicul cultivat există un teatru al profunzimii și rafinamentului, pentru alții el poate fi o formă accesibilă de divertisment și de educație, stârnind curiozitatea sau chiar inspirând schimbarea. Teatrul poate fi o bună alternativă la consumul de online și social media. Noi avem un spectacol exact despre asta („Screen Man”), iar la sfârșit îi provocăm pe tinerii din public la dialog.
Anamaria Ursu, Teatrul „Basca”, Timișoara:
Jean Vilar, fondatorul Festivalului de teatru de la Avignon, spunea: „Teatrul ar trebui considerat un serviciu public, la fel ca apa, gazele şi electricitatea”. În situații de urgențe, crize și anxietăți, teatrul servește publicului său empatie, solidaritate, comunitate. Poveștile spuse prin teatru ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi, pe ceilalți și, mai ales, pe noi împreună cu ceilalți. În contextul politic actual îmi tot revine în minte o sintagmă: „reziliență la manipulare”.
Lucian Vărșăndan, Teatrul German de Stat, Timișoara:
Prin poveștile sale, teatrul contribuie la educarea oamenilor, la formarea de conștiințe și la antrenarea spiritului critic. Satira sa șfichiuiește neajunsurile pe care le întâlnim la semeni de-ai noștri, cum ar fi prefăcătoria, lipsa de caracter, necinstea. Idealurile reprezentate pe scenă cultivă valorile moralei și ale frumosului, iar textul pieselor îndeamnă la grijă în folosirea limbii noastre. De aceea, teatrul trebuie să ajungă la cât mai multă lume și să fie finanțat. Căci, altminteri, lipsa lui ne-ar costa peste ani mult mai mult.
