de Doru Mareș
„Când un rabin înțelept a fost întrebat ce este iubirea, el a închis ochii și a spus încet că iubirea este neliniște. Și după un moment de tăcere, a adăugat: neliniștea Creatorului care își face griji pentru noi toți, pentru grijile fiecăruia dintre noi.” O spune Prezentatorul din spectacolul Neliniște, după Ivan Vîrîpaev (în traducerea Ralucăi Rădulescu), montat de Theodor-Cristian Popescu pe scena Naționalului din Târgu Mureș (Compania Liviu Rebreanu). O spune, adică, actorul Florin Piersic Junior, iar tonul este undeva între umor, plictis filosofic și împăcare cu lumea care trebuie totuși măcar informată că „toate-s vechi și nouă toate” în râsu-plânsul lor. Ton, aș risca să zic, al romancierului Florin Piersic Junior (dacă nu l-ați citit încă, faceți-o!). În definitiv, Prezentatorul este Inițiatul, este un Virgiliu călăuzind și personajele, și spectatorul prin Infern și Purgatoriu. În Paradisul dantesc o va face iubirea, Beatrice; cel din Neliniște se poate doar presimți. Eventual nădăjdui. În sensul „libertății interioare a omului” care „intră în conflict cu propriul corp”, cu sângele care „îl închide pe om în colivia propriei gândiri înguste, iar omul devine sclavul propriului sânge și ostaticul propriei națiuni. (…) Conștiința contra genelor. Mintea contra sângelui! Ca în Hamlet, nu?” cum explică romanciera de geniu Ula Richter (Elena Purea), celălalt pilon al spectacolului, de data aceasta vizibil, căci Prezentatorul rămâne voce din off, ca a unui zeu cu chef de vorbă, ca a acelui Creator care-și face griji între soteriologic și colocvialitate amicală.
Infernul/Purgatoriul în care Ulei Richter i se va lua interviul (deliberat ratat) este un loft, o mansardă newyorkeză unde romanciera nobeliabilă oficiază între transă și acuitate extremă, între ludic și seducție, teoretizând limitele pentru a le depăși cu o trucată nepăsare, oglindă vie a fiecăruia dintre martori. Joc concentrat dus până la capăt de Elena Purea, poate cu un exces de mișcare pe alocuri, dar de o persuasiune exemplară. Dincolo de elementul autobiografic (pentru care, inevitabil și pe cale de consecință cu împăcare asumat, „bietul om e sub vremuri”), scriitoarea e o entitate ale cărei celule sunt alcătuite din materia primordială: cuvântul. „Pentru mine viața însemnă cuvinte. (…) Toate sunt cuvinte. Eu sunt cuvinte.”, spune ea. Iar acestea, când au rost, generează mit: „Sunt scriitoare și am mereu nevoie să creez o realitate mitică pentru ca voi, cititorii mei, să nu vă plictisiți…. Să nu vă plictisiți de viață. (…) Iar mitul e întotdeauna realitate.”
Din acest punct de vedere, acolo, în mansarda întreruptă cu flashuri de întuneric (paradox și el generator de mit) ale blitzului fotografului Michael (Andi Gherghe, portret al libertății martorului incomod), personajele sunt inițial ca într-un muzeu de ceară, „învierea” transformându-le în prototipuri. Scenografia Velicăi Panduru și lighting designul lui Cristian Niculescu concură la crearea atmosferei. Exercițiile de revelație sunt garantate și de lumina ce pătrunde prin ferestre și prin glasvandul dinspre camera Ulei, cât și de clipele de semiîntuneric.
Celelalte trei personaje, jurnalistul polonez însetat de afirmare Krzysztof Zielinski (Alex Stoicescu), agentul romancierei, Steve Raccoon (Liviu Pancu) și fiica, dar și avocata ei, Natalie Bluemenstein (inițial Laura Mihalache, acum Loredana Dascălu) se constituie în exemplificări ale realității prin care călătorește, în care este încolțită Ula Richter, și căreia vocea Prezentatorului îi sugerează cheile. Toți trei urmează parcursul existenței atenți în primul rând la garanția succesului, la stabilitate în rama palierului social la care au reușit să aibă acces grație talentului Ulei. În final însă cu toții se vor întoarce în somn (acela care naște monștrii lui Goya?), la condiția de figuri de ceară, în stare de veghe rămânând doar cei meniți: Ula Richter și Prezentatorul nevăzut.
Teatrul Național Târgu-Mureș,
Compania Liviu Rebreanu
Neliniște
de Ivan Vîrîpaev
Regia artistică: Theodor-Cristian Popescu
Scenografia: Velica Panduru
Lighting design: Cristian Niculescu
Sound design: Andrei Raicu
Asistent scenografie: Sabina Reus
Mișcare scenică: Flaviua Giurgiu
Traducător: Raluca Rădulescu
Sufleur: Iolanda Belbe
Regia tehnică: Stelian Chițacu
Distribuţia:
Ula Richter – Elena Purea
Krzysztof Zielinski – Alex Stoicescu
Steve Raccoon – Liviu Pancu
Natalie Blumenstein – Laura Mihalache
Michael – Andi Gherghe
Prezentatorul (voce) – Florin Piersic Jr.
